Relaţia semantică Petru-piatră din acest verset este următoarea: În limba greacă, primul termen este substantiv de gen masculin: o pétros şi înseamnă „piatră“ în sens generic, materie pietroasă, simbol al durităţii („tare ca piatra“) sau al insensibilităţii („inimă de piatră“), dar piatră mobilă, cu dimensiuni între pietricică şi pietroi; al doilea termen e substantiv de gen feminin: e pétra şi înseamnă eminamente „stâncă“, aceasta fiind şi simbol al imobilităţii („neclintit ca o stâncă“) sau al inflexibilităţii („voinţă de stâncă“). Aşadar, traducerea riguros exactă a textului este: „tu eşti Petru şi pe această stâncă voi zidi Biserica Mea“, dar, în acest caz, ea nu mai poate reproduce jocul de cuvinte în virtutea căruia Iisus i-a schimbat lui Simon numele în Petru. Consecinţa exegetică este aceea că expresia „pe această piatră“ (epitávte té pétra) nu se referă la persoana lui Petru, ci la mărturisirea acestuia din versetul 16, ca temelie a Bisericii lui Hristos. De altfel, adresându-i-Se lui Petru, Iisus fusese cât se poate de limpede: „pe această piatră (stâncă) voi zidi Biserica Mea“, nu: Biserica ta.