Mt 05:28
Eu însă vă spun că oricine se uită la o femeie spre a o pofti s'a şi desfrânat cu ea în inima lui.
Sir 41
CAPITOLUL 41
Moartea. Pedeapsa nelegiuiţilor. Numele bun. Adevărata şi falsa ruşine.
1
O, moarte, cât de amară îţi este amintirea
 la omul care trăieşte paşnic în bunurile sale,
 la omul fără griji, care sporeşte'n toate
 şi care încă mai poate gusta dumicatul!
2
O, moarte, cât de binevenită îţi este hotărârea
 la omul nevoiaş şi sleit de puteri,
 la bătrânul împovărat de ani, chinuit de griji,
 nemulţumit, la capătul răbdării!
3
Nu te teme de hotărârea morţii;
 gândeşte-te la înaintaşii şi la urmaşii tăi;
4
e legea dată de Domnul pentru fiece trup;
 la ce bun să te împotriveşti bunului plac al Celui-Preaînalt? a
Că trăieşti zece ani, o sută sau o mie,
 în groapă nimeni nu te mustră c'ai fi trăit prea mult... b

5
Copiii păcătoşilor devin copii urâcioşi,
 care bântuie casele nelegiuiţilor.
6
Moştenirea copiilor păcătoşilor se duce de râpă,
 iar ocara se prelungeşte în urmaşii lor.
7
Un tată nelegiuit e ocărât de propriii săi copii,
 că de la el le vine ocara.
8
Vai vouă, oameni nelegiuiţi,
 că aţi părăsit legea Dumnezeului Celui-Preaînalt!;
9
la naştere, vă naşteţi pentru blestem,
 la moarte, pentru voi va fi blestemul.
10
Tot ce vine din pământ, în pământ se duce;
 aşa-i şi cu nelegiuiţii: din blestem, în nimicire.

11
Jale e omul în trupul său,
 iar numele blestemat al păcătoşilor se va stinge.
12
Ai grijă de numele tău, că el îţi va rămâne
 mai mult decât o mie de averi în aur.
13
O viaţă fericită durează un anumit număr de zile,
 dar un nume de cinste rămâne pe'ntotdeauna.

14
Fiilor, păstraţi-mi în pace învăţătura:

Înţelepciunea tăinuită e comoară de nevăzut:
 cui îi poate fi de folos?
15
Mai bun e omul care-şi ascunde prostia
 decât cel ce-şi ascunde înţelepciunea.
16
Aşadar, ruşinaţi-vă după cum vă spun eu,
 că nu orice fel de ruşine e la locul ei
 şi nu toate îşi au preţ întru totul.
17
Ruşinează-te de desfrânare, în faţa tatălui şi a mamei,
 de minciună, în faţa celui mare şi a celui puternic;
18
de greşală, în faţa judecătorului şi a dregătorului;
 de nelegiuire, în faţa adunării poporului;
19
de nedreptate, în faţa fârtatului şi a prietenului;
 de furt, în faţa oamenilor cu care trăieşti.
20
În faţa adevărului lui Dumnezeu şi a Legământului Său:
 [ruşinează-te] să-ţi întinzi coatele pe masă c,
21
să înjuri când primeşti sau când dai,
 să nu le răspunzi celor ce te salută,
22
să-ţi opreşti privirea pe o desfrânată,
 să-ţi întorci faţa dinspre unul de-ai tăi,
23
să-ţi însuşeşti partea altuia sau darul ce i s'a făcut,
 să furi din ochi o femeie cu bărbat,
24
să ai prea mult de-a face cu slujnica acestuia,
 – nu te apropia de patul ei! –,
25
să ai vorbe de ocară pentru prietenii tăi
 – nu mustra după ce ai dat! –,
26
să mai spui o dată ceea ce ai mai spus
 şi să dezvălui tainele.
27
Atunci vei cunoaşte adevărata ruşine
 şi vei afla har în faţa a tot omul.