Mc 14:61
Iar El tăcea şi nu răspundea nimic. Iarăşi L-a întrebat arhiereul şi I-a zis: „Eşti tu Hristosul, fiul Celui-Binecuvântat?“
Mc 5
Vindecarea demonizatului din Gadara. Vindecarea femeii sângerânde; învierea fiicei lui Iair.
1Şi au venit în cealaltă parte a mării, în ţinutul Gadarenilor a.
2Şi de'ndată ce El a ieşit din corabie, L-a întâmpinat din morminte un om cu duh necurat
3care îşi avea locuinţa în morminte; şi nimeni nu putea să-l lege nici cu lanţuri,
4pentru că de multe ori, fiind legat în obezi şi în lanţuri, el rupea lanţurile şi obezile, le sfărâma şi nimeni nu putea să-l potolească;
5şi neîncetat, noaptea şi ziua, era prin morminte şi prin munţi, strigând şi tăindu-se cu pietre.
6Iar văzându-L de departe pe Iisus, a alergat şi I s'a închinat.
7Şi strigând cu glas puternic, I-a zis: „Ce ai cu mine, Iisuse, Fiul lui Dumnezeu-Cel-Preaînalt? Te jur pe Dumnezeu să nu mă chinuieşti!...“.
8Că îi zicea: „Duh necurat, ieşi afară din om!“
9Şi l-a întrebat: „Care-ţi este numele?“ Şi I-a răspuns: „Numele meu este Legiune b, că suntem mulţi“.
10Şi mult Îl rugau să nu-i trimită afară din acel ţinut.
11Iar acolo, lângă munte, era o turmă mare de porci care păştea.
12Şi L-au rugat, zicând: „Trimite-ne în porci, ca să intrăm în ei“.
13Şi El le-a dat voie. Şi ieşind duhurile necurate, au intrat în porci, şi turma s'a repezit de pe stâncă'n mare. Şi erau ca la două mii şi se înăbuşeau în mare.
14Iar cei care-i păzeau au fugit şi au dat de veste în oraş şi prin sate. Şi au venit să vadă ce s'a întâmplat.
15Şi s'au dus la Iisus; şi l-au văzut pe cel demonizat şezând jos, îmbrăcat şi întreg la minte, pe el, care avusese legiune de demoni; şi s'au înfricoşat.
16Iar cei care au văzut le-au povestit ce s'a făcut cu demonizatul şi despre porci.
17Şi ei au prins a-L ruga să plece din hotarele lor.
18Iar când intra El în corabie, cel ce fusese demonizat Îl ruga să-l ia cu Dânsul.
19Şi Iisus nu i-a îngăduit, ci i-a zis: „Mergi la casa ta, la ai tăi, şi spune-le cât a făcut Domnul pentru tine şi cum te-a miluit“.
20Iar el a plecat şi a început să vestească în Decapole câte a făcut Iisus pentru el; şi toţi se minunau.
21Şi după ce Iisus a trecut iarăşi cu corabia de partea cealaltă, s'a adunat la el mulţime multă; şi El era lângă mare.
22Şi a venit unul din mai-marii sinagogii, cu numele Iair; şi, văzându-L, I-a căzut la picioare
23şi L-a rugat mult, zicând: „Fiica mea este pe moarte; vino şi pune-Ţi mâinile pe ea, ca să scape şi să trăiască“.
24Şi a mers cu el. Şi mulţime multă Îl urma şi-L îmbulzea.
25Şi era o femeie care de doisprezece ani avea scurgere de sânge.
26Şi multe îndurase de la mulţi doctori, cheltuindu-şi toate ale sale, dar nefolosind nimic, ci mai mult mergând înspre rău.
27Auzind ea de Iisus şi venind în mulţime şi fiindu-I în spate, s'a atins de haina Lui;
28că-şi zicea: „De mă voi atinge măcar de haina Lui, mă voi vindeca“ c.
29Şi îndată izvorul sângelui ei a încetat şi ea a simţit în trup că s'a vindecat de boală.
30Şi îndată cunoscând Iisus în Sine puterea ieşită din El şi întorcându-Se către mulţime, a întrebat: „Cine s'a atins de hainele Mele?“
31Şi I-au zis ucenicii: „Tu vezi mulţimea îmbulzindu-Te, şi zici: cine s'a atins de Mine?...“.
32Şi El se uita împrejur s'o vadă pe aceea care făcuse aceasta.
33Iar femeia, înfricoşându-se şi tremurând, ştiind ce i se făcuse, a venit şi a căzut înaintea Lui şi I-a spus tot adevărul.
34Iar El i-a zis: „Fiică, credinţa ta te-a mântuit, mergi în pace şi fii sănătoasă de boala ta!“
35În timp ce El încă vorbea, au venit de la mai-marele sinagogii, zicând: „Fiica ta a murit; de ce-L mai superi pe Învăţător?“
36Dar Iisus, auzind cuvântul ce se grăise, i-a zis mai-marelui sinagogii: „Nu te teme. Crede numai!“
37Şi n'a lăsat pe nimeni să meargă cu El, decât numai pe Petru şi pe Iacob şi pe Ioan, fratele lui Iacob.
38Şi au venit la casa mai-marelui sinagogii şi a văzut tulburare şi pe cei ce plângeau şi se tânguiau mult.
39Şi intrând, le-a zis: „De ce vă tulburaţi şi plângeţi? Copila n'a murit, ci doarme“.
40Şi ei Îl luau în râs. Iar El, scoţându-i pe toţi afară, a luat cu sine pe tatăl copilei, pe mama ei şi pe cei ce erau cu Dânsul şi a intrat unde era copila.
41Şi apucând-o pe copilă de mână, i-a grăit: „Talità kumi“, ceea ce se tâlcuieşte: „Fiică, ţie-ţi zic, scoală-te!“
42Şi de'ndată s'a sculat copila şi umbla, că era de doisprezece ani. Şi au fost cuprinşi de uimire, de mare uimire.
43Şi El le-a poruncit cu stăruinţă ca nimeni să nu afle de aceasta. Şi le-a spus să-i dea copilei să mănânce.