Mc 14:34
şi le-a zis: „Întristat de moarte Îmi este sufletul... Rămâneţi aici şi privegheaţi“.
Iona 4
Iona se întristează, Dumnezeu îl mustră.
1Dar Iona s'a întristat cu întristare mare şi s'a tulburat a.
2Şi I s'a rugat Domnului, zicând: „O, Doamne!, oare nu acestea erau cuvintele mele pe care eu le-am grăit pe când încă mă aflam în ţara mea? Tocmai de-aceea apucasem să fug la Tarsis: fiindcă eu ştiam că Tu eşti milostiv şi îndurat, îndelung-răbdător şi mult-milostiv, şi că-Ţi pare rău de răutăţi.
3Şi acum, Stăpâne Doamne, viaţa mea ia-o de la mine; că mai bine-mi este să mor decât să trăiesc b!“
4Iar Domnul a zis către Iona: „Eşti foarte supărat c?“...
5Şi a ieşit Iona din cetate şi a şezut în preajma cetăţii; şi acolo şi-a făcut un umbrar; şi a şezut sub el, la umbră, până când va vedea ce se întâmplă cu cetatea.
6Şi Domnul Dumnezeu i-a poruncit unui vrej d, iar acesta a crescut până deasupra capului lui Iona, ca să fie umbră deasupra capului său şi să-l umbrească de necazurile lui. Şi s'a bucurat Iona de vrej: mare bucurie!
7A doua zi de dimineaţă, însă, Dumnezeu i-a poruncit unui vierme, iar acesta a ros vrejul pe dedesubt, şi el s'a uscat.
8Şi a fost că la răsăritul soarelui i-a poruncit Dumnezeu unui vânt cald, plin de zăduf; şi soarele lovea pe capul lui Iona, iar acesta se sfârşea şi nu mai trăgea nădejde de viaţa lui; şi zicea: „Mai bine-mi este să mor decât să trăiesc!“
9Şi a zis Domnul Dumnezeu către Iona: „Aşa de tare te-ai mâhnit tu din pricina vrejului?“. Iar el a zis: „Foarte mult m'am mâhnit, pân' la moarte!“
10Iar Domnul a zis: „Ţie ţi-a părut rău de un vrej, pentru care nu te-ai ostenit, şi nici că l-ai crescut, şi care într'o noapte a crescut şi într'o noapte a pierit.
11Dar Eu, cum să nu cruţ Ninive, cetatea cea mare, în care locuiesc mai mult de o sută douăzeci de miriade e de oameni care nu-şi cunoşteau dreapta sau stânga? şi vitele lor multe?...“.