Lc 20:18
Tot cel ce va cădea pe piatra aceasta se va sfărâma, iar pe cel pe care ea va cădea, îl va zdrobi“.
Is 8
Regatul Siriei se surpă. Domnul e Stăpânul istoriei. Aşteptând ceasul Domnului. Vremea lui Mesia.
1Şi mi-a zis Domnul: „Ia-ţi un caiet a mare şi nou şi scrie'n el cu condei omenesc b despre iuţeala cu care se va face jefuirea prăzilor c; căci i-a venit ceasul.
2Şi fă-Mi Mie martori din oameni credincioşi: pe Urie şi pe Zaharia, fiul lui Barachia“.
3Şi am intrat la proorociţă d; şi ea a luat în pântece e şi a născut fiu. Şi mi-a zis Domnul: „Pune-i numele: "Pradă repede, jefuieşte iute". f
4Căci mai înainte de a şti pruncul să zică "tată" sau "mamă", puterea Domnului şi prăzile Samariei vor fi duse înaintea regelui Asirienilor.“
5Şi Domnul mi-a grăit încă o dată, zicând:
6„Fiindcă poporul acesta nu vrea apa Siloamului, care curge lin, dar vrea să-l aibă pe Raţon, fiul lui Remalia, să fie rege peste voi,
7pentru aceea, iată, Domnul aduce asupra voastră apele Râului g, cele mari şi năvalnice, şi chiar pe regele Asirienilor şi slava lui; şi el se va sui peste oricare din văile voastre şi va umbla pe oricare din zidurile voastre;
8şi-l va lua şi duce departe din Iudeea pe tot omul în stare să-şi ridice capul sau care va putea să facă ceva, iar tabăra lui va umple întinderea ţării tale“.
Cu noi este Dumnezeu, h
9
înţelegeţi, neamuri, şi vă plecaţi;
auziţi pân' la marginile pământului;
cei puternici, plecaţi-vă;
că dacă iarăşi vă veţi întări,
iarăşi veţi fi biruiţi;
10
şi orice sfat îl veţi gândi,
Domnul îl va risipi;
şi cuvântul pe care-l veţi mai grăi
nu va dura întru voi;
căci cu noi este Dumnezeu.
11
Aşa zice Domnul: „Cu mână tare se răzvrătesc ei
în a nu merge pe calea acestui popor;
12
să nu spună ei că e greu;
căci orice spune acest popor, greu este;
dar de frica lui să nu vă temeţi, nici să vă tulburaţi;
13
pe Însuşi Domnul puterilor i, pe El sfinţiţi-L,
şi El va fi frica voastră;
şi dacă vei nădăjdui într'Însul, El îţi va fi ţie spre sfinţenie;
14
şi de El nu vă veţi apropia ca de o piatră de poticnire
şi nici ca de o piatră în cădere;
dar casa lui Iacob se află într'un laţ,
iar locuitorii Ierusalimului într'o surpătură.
15
De aceea mulţi din ei vor slăbi şi vor cădea şi vor fi zdrobiţi;
şi se vor zbate şi duşi vor fi oamenii din chiar întemeierea lor“.
16
Atunci se vor vădi cei ce pecetluiesc legea cu scopul de a nu o învăţa.
17
Şi se va zice: – Îl voi aştepta pe Dumnezeu,
Cel ce Şi-a întors faţa de la casa lui Iacob,
şi voi nădăjdui într'Însul.
18
Iată, eu şi pruncii pe care mi i-a dat Dumnezeu;
şi'n casa lui Israel fi-vor ei spre semne şi minuni
de la Domnul Atotţiitorul, Cel ce locuieşte în muntele Sionului. j
19
Şi dacă ei vă vor zice: „Întrebaţi-i pe cei ce
au în ei duhul ghicitului, pe cei ce vorbesc din pământ,
pe cei ce spun vorbe fără rost, pe cei ce cheamă morţii!...“.
Oare un popor nu-L întreabă pe Dumnezeul său?
De ce să-i întrebe pe cei morţi despre cei vii? k
20
Fiindcă El a dat legea spre ajutor,
pentru ca ei să nu poată vorbi în virtutea acestui cuvânt,
că adică nu vor mai fi atunci daruri pentru El.
21
Şi foamete grea va veni peste voi;
şi va fi că atunci când veţi flămânzi veţi fi cuprinşi de mâhnire
şi-i veţi vorbi de rău pe cei mai-mari
şi rânduielile părinţilor voştri; şi vor căta sus la cer
22
şi jos la pământ se vor uita, şi, iată, grea întristare
şi întuneric şi necaz şi strâmtorare şi beznă de nepătruns cu ochii;
23
şi cel strâmtorat nu se va întrista doar pentru un timp.