Lc 20:04
Botezul lui Ioan, din cer era, sau de la oameni?“
FA 19
Pavel în Efes. Fiii lui Sceva. Răscoala stârnită de argintarul Dimitrie.
1Şi'n timp ce Apollo era în Corint, Pavel, după ce a străbătut părţile de sus, a venit la Efes a. Şi găsind câţiva ucenici,
2a zis către ei: „Primit-aţi voi Duhul Sfânt când aţi crezut?“ Iar ei i-au zis: „Dar noi nici măcar n'am auzit că este Duh Sfânt...“. b
3Şi el a zis: „Atunci, în ce v'aţi botezat?“ Ei au zis: „În botezul lui Ioan“.
4Iar Pavel a zis: „Ioan a botezat cu botezul pocăinţei, spunându-i poporului să creadă în Cel ce avea să vină după el, adică în Iisus Hristos“.
5Şi dacă ei au auzit, s'au botezat în numele Domnului Iisus.
6Şi punându-şi Pavel mâinile peste ei, Duhul Sfânt a venit asupra lor şi vorbeau în limbi şi profetizau c.
7Şi erau de toţi ca la doisprezece bărbaţi.
8Şi el, intrând în sinagogă, a vorbit cu'ndrăznire timp de trei luni, luându-se cu ei la'ntrebări şi încredinţându-i despre împărăţia lui Dumnezeu.
9Dar fiindcă unii erau împietriţi şi nu se înduplecau, bârfind Calea Domnului înaintea mulţimii, Pavel s'a despărţit de ei şi i-a luat deoparte pe ucenici şi vorbea zilnic în şcoala lui Tiranus d.
10Şi aceasta a ţinut vreme de doi ani, aşa încât toţi cei ce locuiau în Asia, şi Iudei şi Elini, au auzit cuvântul Domnului.
11Şi Dumnezeu făcea prin mâinile lui Pavel minuni puţin obişnuite,
12până acolo încât basmale sau şorţuri de pe trupul său erau aduse peste cei bolnavi şi bolile se îndepărtau de ei, iar duhurile cele rele ieşeau dintr'înşii.
13Şi unii dintre Iudeii care umblau din loc în loc scoţând demoni e au început ca peste cei ce aveau duhuri rele să cheme numele Domnului Iisus, zicând: „Vă jur pe Iisus pe care-L propovăduieşte Pavel!...“. f
14Iar cei ce făceau aceasta erau cei şapte fii ai lui Sceva, arhiereu iudeu.
15Şi răspunzând duhul cel rău, le-a zis: „Pe Iisus îl cunosc, şi pe Pavel îl ştiu, dar voi cine sunteţi?...“.
16Şi sărind asupra lor omul în care era duhul cel rău, i-a biruit şi într'atâta i-a copleşit, încât ei au fugit goi şi răniţi din casa aceea.
17Şi acest lucru s'a făcut cunoscut tuturor Iudeilor şi Elinilor care locuiau în Efes; şi frică a căzut peste ei toţi şi se mărea numele Domnului Iisus.
18Şi mulţi dintre cei ce crezuseră veneau să se mărturisească şi să-şi spună faptele.
19Iar mulţi dintre cei ce făcuseră vrăjitorie şi-au adus cărţile şi le ardeau în faţa tuturor. Şi le-au socotit preţul şi au găsit cincizeci de mii de arginţi. g
20Astfel creştea cu putere cuvântul Domnului şi se întărea.
21Şi după ce s'au săvârşit acestea, Pavel şi-a pus în gând să treacă prin Macedonia şi prin Ahaia şi să se ducă la Ierusalim, zicând că: „După ce voi fi acolo, trebuie să văd şi Roma“.
22Şi trimiţând în Macedonia pe doi din cei ce-l slujeau, pe Timotei şi pe Erast, el a rămas o vreme în Asia.
23Şi în vremea aceea nu mică tulburare s'a făcut cu privire la Calea Domnului.
24Că un argintar cu numele Dimitrie, care făcea în argint temple mici ale Dianei h şi nu puţin de lucru le aducea meşterilor săi,
25i-a adunat pe ei şi pe cei ce lucrau unele ca acestea şi le-a zis: „Bărbaţilor, voi ştiţi că din această lucrare ne este câştigul.
26Şi voi vedeţi şi auziţi că nu numai în Efes, ci aproape în toată Asia, acest Pavel a'nduplecat şi a'ntors multă mulţime, zicând că cei făcuţi de mâini nu sunt dumnezei.
27Astfel că nu numai meseria noastră este în primejdie să ajungă fără trecere, dar şi templul marii zeiţe Diana să fie socotit o nimica-toată şi nimicită să-i fie şi ei măreţia, a celei pe care toată Asia şi toată lumea o cinsteşte...“.
28Şi auzind ei şi umplându-se de mânie, strigau, zicând: „Mare este Diana Efesenilor!“
29Şi toată cetatea s'a umplut de tulburare şi au pornit într'un cuget la teatru, târându-i cu ei şi pe macedonenii Gaiu şi Aristarh, însoţitorii lui Pavel.
30Iar Pavel voia să intre în mijlocul poporului, dar ucenicii nu l-au lăsat;
31de asemenea, şi unii dintre dregătorii Asiei, care îi erau prieteni, au trimis la el şi-l rugau să nu se ducă la teatru.
32Deci unii strigau una, alţii strigau alta, că adunarea era învălmăşită şi cei mai mulţi nu ştiau pentru ce s'au adunat acolo.
33Iar unii din mulţime l-au scos la iveală pe Alexandru, pe care Iudeii îl împinseseră înainte. Iar Alexandru făcea semn cu mâna şi voia să se apere înaintea poporului;
34dar ei, de'ndată ce au cunoscut că e iudeu, toţi într'un glas au strigat aproape două ceasuri: „Mare este Diana Efesenilor!...“.
35Iar secretarul i, potolind mulţimea, a zis: „Bărbaţi efeseni! Cine oare'ntre oameni este acela care să nu ştie că cetatea Efesenilor este păzitoarea templului Dianei celei mari şi a statuii ei celei căzute din cer?
36Aşadar, fiind acestea mai presus de orice îndoială, trebuie să vă liniştiţi şi să nu faceţi nimic nesăbuit.
37Că aţi adus pe bărbaţii aceştia, care nu sunt nici furi de cele sfinte şi nici n'o defaimă pe zeiţa voastră.
38Deci dacă Dimitrie şi meşterii cei împreună cu el au vreo plângere împotriva cuiva, zile de judecată se ţin, sunt şi proconsuli; pârască-se unii pe alţii!;
39iar dacă urmăriţi altceva, se va dezlega în adunarea cea legiuită,
40că'n primejdie suntem, ca pentru ziua de astăzi să fim învinuiţi de răscoală, nefiind nici o pricină prin care noi vom putea să dăm o lămurire despre vălmăşagul acesta“.
41Şi pe acestea zicându-le, a eliberat adunarea.