Lc 16:25
Dar Avraam i-a zis: Fiule, adu-ţi aminte că tu ţi-ai primit pe cele bune în viaţa ta, şi Lazăr, de asemenea, pe cele rele; iar acum, aici, el se mângâie, iar tu te chinuieşti.
Iov 21
CAPITOLUL 21
Răspunsul lui Iov.
1Şi răspunzând Iov, a zis:
2
„O, ascultaţi, prieteni, cuvintele-ascultaţi-mi,
  să nu rămân cu-atâta din mângâierea voastră!
3
Îngăduiţi-mi dară să mai vorbesc şi eu,
  şi numai după-aceea să mă luaţi în râs.
4
Ce? credeţi că mustrarea mi-o'ndrept către un om?
  sau care-ar fi pricina să nu-mi stârnesc mânia?
5
Uitaţi-vă la mine, miraţi-vă'ndelung
  cu falca rezemată'ndesat în podul palmei.
6
Că de-mi aduc aminte, mă prinde tulburarea
şi carnea de pe mine mă arde şi mă doare.
7
De ce necredincioşii se ţin întregi în viaţă
  şi-ajung la bătrâneţe – ba chiar în bogăţii? a
8
Urmaşii lor se'nalţă, un suflet după altul,
  feciorii li se'mbie aici, sub ochii lor;
9
ei au în case sporuri, şi frică nicăieri,
  şi vargă de la Domnul nu stă deasupra lor,
10
nici nu le fată vaca'nainte de-a fi vremea,
  nici leapădă din pântec, şi nici rămâne stearpă;
11
ei dăinuiesc ca oaia ce nu cunoaşte vârstă,
  copiii lor prin preajmă tresaltă dănţuind
12
şi'n mâini cu alăute şi'n sunet de chitară
  se veselesc cântându-şi plăcerea de a fi.
13
Ei viaţa şi-o termină'ncărcaţi de bunătăţi
  şi-adorm întru odihna locaşului de veci.
14
Dar ei ziceau spre Domnul: – Ci dă-mi-te încolo,
  că drumurile Tale nu vreau să le cunosc;
15
au cine-i Preasătulul, ca să-I slujim noi Lui?
  şi ce folos ni-i nouă de-L vom întâmpina?...
16
Că ei pe cele bune le-aveau în mâna lor
  şi fapta ticăloasă păreau că nici n'o văd.
17
Dar zici: – Nu, ticăloşii n'au candelă nestinsă;
  asupra lor veni-va surparea de istov,
  dureri îi vor cuprinde, ţâşnite din Mânie;
18
ei fi-vor ca o pleavă de vânturi vânturată,
  ca pulberea'n furtună: vârtej în spulberare.
19
El [Domnul] nu i-i face pe fii moştenitori;
  îi va plăti cu plată'ndesată, ca s'o ştie,
20
cu ochii lui să-şi vadă rostogolirea'n gol
  şi nici o mântuire nu-i vină de la Domnul;
21
că oare ce-i mai pasă de-ai lui de după el
  când lunile-i la număr sunt gata socotite?
22
Priceperea, ştiinţa, nu Domnul le învaţă?
  şi nu-i tot El Acela ce judecă omorul?
23
Acesta, iată, moare'n puterea lui deplină,
  în culmea'mbelşugării şi-a traiului tihnit,
24
cu maţele'mbuibate în straturi de grăsime,
  cu măduva din oase mustind pe dinafară,
25
în timp ce altul moare cu sufletul amar,
  că nu-i fu dat în viaţă să guste nici un bine;
26
şi, totuşi, laolaltă dormi-vor în ţărână,
  învăluiţi în viermii putreziciunii lor.
27
Deci, vă cunosc pornirea cu care staţi asupră-mi;
28
că ziceţi: Unde-i casa boierului de ieri
  şi unde e bordeiul în care-au stat mişeii?
29
Hai, întrebaţi drumeţii
  şi nu daţi cu piciorul la ce vor spune ei,
30
că'n ziua nimicirii cel rău este cruţat
  şi'n zilele mâniei e pus la adăpost.
31
Cine-o să-i spună'n faţă pe ce drum a umblat
  şi cine-o să-i plătească chiar după fapta lui?:
32
În groapă s'a fost dus
  şi doar deasupra gropii rămâne veghetor b;
33
dulceaţă i se'mbie din bulgării clisoşi c,
  în urma lui se mişcă toţi oamenii'n convoi,
  mulţimi nenumărate îl însoţesc din faţă d.
34
Cum dar îmi staţi de taină cu mângâieri deşarte?
  O, nu, în faţa voastră nicicum n'oi conteni!“