Lc 16:15
Şi el le-a zis: „Voi sunteţi cei ce vă faceţi pe voi înşivă drepţi înaintea oamenilor, dar Dumnezeu vă cunoaşte inimile; căci ceea ce la oameni este înalt, urâciune este înaintea lui Dumnezeu.
Ir 17
Păcatul şi pedeapsa lui Iuda. De-ale înţelepciunii. Templul Domnului. Rugăciunea lui Ieremia. Păzirea zilei de odihnă.
1
„Păcatul lui Iuda e scris cu condei de fier,
cu vârf de diamant e săpat pe tăbliţa inimii lor
şi pe coarnele jertfelnicelor lor,
2
căci fiii lor îşi aduc aminte a de jertfelnicele lor
şi de sfintele lor crânguri b
şi de arbori cu frunza deasă pe colinele înalte.
3
Tu, muntele Meu c în câmpie,
bogăţia şi toate comorile tale
le voi da spre pradă
din pricina păcatului înălţimilor tale
din toate hotarele tale.
4
Tu prin tine te vei lipsi de moştenirea ta
pe care Eu ţi-am dat-o;
Eu te voi da rob vrăjmaşilor tăi
într'o ţară pe care tu n'o ştii;
căci focul mâniei Mele, pe care voi l-aţi aprins,
va arde în veci. d
5
Acestea zice Domnul:
Blestemat e omul care-şi pune nădejdea în om
şi pe acesta-şi va rezema braţul său de carne,
în timp ce inima lui se'ndepărtează de Domnul.
6
Fi-va el ca un scai sălbatic în pustie:
nu va vedea când vine binele,
ci va locui în sărătură şi'n pustiu,
în loc sterp, nelocuit.
7
Dar fericit e omul care-şi pune nădejdea în Domnul,
a cărui nădejde va fi Domnul.
8
Şi va fi ca un pom înfloritor lângă ape;
în straturi umede-şi înfige rădăcinile
şi de venirea arşiţei nu se teme;
ramuri de umbră îşi are deasupră-i,
de an secetos nu-i este frică
şi-a face roadă nu va înceta.
9
Inima e mai adâncă decât orice;
ea este omul: cine-l va cunoaşte? e
10
Eu, Domnul, Eu sunt Cel care'ncearcă inimile
şi scrutează rărunchii,
ca să-i dau fiecăruia după căile lui
şi după roadele purtărilor lui.
11
Potârnichea-şi înalţă glasul
şi cloceşte fără să scoată pui;
aşa e cel ce-şi adună avuţia pe nedrept:
la jumătatea zilelor lui o va pierde
şi'ntru târziul său va fi nebun“.
12
Un tron înalt, de slavă,
acela-i locul nostru sfânt.
13
Doamne, nădejdea lui Israel,
toţi cei ce te părăsesc vor fi ruşinaţi,
cei ce se'ndepărtează de Tine vor fi scrişi pe pământ f
pentru că au părăsit izvorul vieţii, pe Domnul.
14
Vindecă-mă, Doamne, şi mă voi tămădui;
mântuieşte-mă, şi mă voi mântui;
că Tu eşti lauda mea.
15
Iată, ei zic către mine:
„Unde-i cuvântul Domnului? să vină g!“
16
Dar eu n'am ostenit în a merge după Tine
şi nici am râvnit ziua omului h;
Tu ştii: cele ce ies prin buzele mele
sunt înaintea feţei Tale.
17
Să nu-mi fii străin,
ci cruţă-mă în ziua cea rea!
18
Să se ruşineze cei ce mă prigonesc,
nu eu să mă ruşinez;
ei să se înfricoşeze,
nu eu să mă înfricoşez;
peste ei adu ziua cea rea,
cu îndoită zdrobire sfărâmă-i!
19Aşa grăieşte Domnul: „Du-te şi stai în porţile fiilor poporului tău, cele prin care intră regii lui Iuda şi prin care ies, şi în toate porţile Ierusalimului.
20Şi le vei zice: Auziţi cuvântul Domnului, voi, regii lui Iuda, şi voi, toată Iudeea, şi voi, Ierusalimul întreg, voi, cei ce intraţi prin porţile acestea!
21Aşa grăieşte Domnul: Aveţi grijă de sufletele voastre şi nu ridicaţi poveri în Ziua-de-odihnă şi nu le faceţi să treacă prin porţile Ierusalimului.
22În Ziua-odihnei să nu scoateţi poveri din casele voastre şi nici o lucrare să nu faceţi; sfinţiţi Ziua-de-odihnă, aşa cum le-am poruncit Eu părinţilor voştri.
23Dar ei n'au ascultat şi nu şi-au plecat urechea, ci şi-au învârtoşat cerbicea mai mult chiar decât părinţii lor, ca să nu Mă asculte şi să nu primească învăţătura.
24Şi va fi că de Mă veţi asculta – zice Domnul – adică să nu căraţi poveri în Ziua-odihnei prin porţile acestei cetăţi şi să sfinţiţi Ziua-odihnei prin a nu face'n ea nici o lucrare,
25prin porţile acestei cetăţi vor intra regi şi principi şezând pe tronul lui David şi alergând pe carele şi pe caii lor, ei şi principii lor, oamenii lui Iuda şi locuitorii Ierusalimului; şi locuită va fi cetatea aceasta în veac.
26Şi [oameni] vor veni din cetăţile lui Iuda şi dimprejurul Ierusalimului şi din ţinutul lui Veniamin şi de la câmp şi de la deal şi de la miazăzi, aducând arderi-de-tot şi jertfe şi tămâie şi mană şi miruri, laudă aducând în casa Domnului.
27Dar va fi că dacă nu Mă veţi asculta să sfinţiţi Ziua-odihnei prin a nu ridica poveri şi a nu le căra în Ziua-odihnei prin porţile Ierusalimului, atunci foc voi aprinde în porţile lui şi el va mistui uliţele Ierusalimului şi nu se va mai stinge“.