Lc 16:15
Şi el le-a zis: „Voi sunteţi cei ce vă faceţi pe voi înşivă drepţi înaintea oamenilor, dar Dumnezeu vă cunoaşte inimile; căci ceea ce la oameni este înalt, urâciune este înaintea lui Dumnezeu.
Pr 24
CAPITOLUL 24
Despre cei în primejdii de moarte; despre uşurătatea minţii.
1Fiule, nu-i invidia pe oamenii răi,
nici nu pofti să le fii alături.
2Că inima lor cugetă minciuni,
iar buzele lor grăiesc numai prostii.
3O casă se zideşte cu înţelepciune
şi prin cunoaştere se întăreşte.
4Prin pricepere se umplu cămările
cu toată bogăţia scumpă şi bună.
5Un om înţelept e mai bun decât unul tare
şi unul cu mintea'ntreagă decât o moşie întinsă.
6Un război se duce sub o comandă,
dar ajutorul vine prin inima unui sfătuitor.
7Înţelepciunea şi cugetarea sunt la porţile înţelepţilor;
înţelepţii nu se abat de la gura Domnului,
8ci iau cuvântul în adunări.
9Pe cei neînvăţaţi îi întâmpină moartea;
nemintosul moare în păcate
şi necurăţia îl murdăreşte pe cel ticălos;
10pângărit va fi el în ziua cea rea
şi'n ziua necazului, până ce se va mistui de tot.
11Nu pregeta să-i scapi pe cei duşi la moarte
şi să-i răscumperi pe cei ce sunt a fi ucişi.
12Dar de vei zice: – Nu-l cunosc pe acest om!,
să ştii că Domnul cunoaşte inimile tuturor;
El, Cel ce le-a dat tuturor suflare, El pe toate le ştie
şi El îi va răsplăti fiecăruia după faptele lui.
13Fiule, mănâncă miere, că bun este fagurele
şi-ţi îndulceşte gâtlejul.
14În acest fel vei simţi înţelepciunea în sufletul tău;
că dacă o vei afla, bun îţi va fi sfârşitul
şi nădejdea nu te va părăsi.
15Pe cel necredincios să nu-l aduci în păşunea drepţilor
şi nici să te laşi înşelat de saţul pântecelui;
16că de şapte ori va cădea dreptul şi se va ridica, a
dar cel necredincios în rele va slăbi.
17De va cădea duşmanul tău, nu te bucura asupră-i,
iar de împiedicarea lui nu te mândri;
18că Domnul va vedea aceasta şi n'o să-I placă
şi mânia Şi-o va întoarce dinspre el.
19Nu te bucura asupra răufăcătorilor,
nici să-i invidiezi pe păcătoşi;
20fiindcă răii nu vor avea urmaşi,
iar lumina celor necredincioşi se va stinge.
21Fiule, teme-te de Dumnezeu şi de rege
şi nici unuia să nu-i fii nesupus.
22Că ei dintr'o dată îi vor pedepsi pe cei necredincioşi,
şi cine oare va şti răzbunarea amândurora? b

Fiul care păzeşte poruncile scapă de pieire;
dar cel ce vrea s'o primească, acela a şi primit-o.

Nimic mincinos să nu spună regele cu limba lui;
da, nici o minciună să nu-i iasă de pe limbă.

Limba regelui e sabie, şi nu una de carne;
cel ce va fi dat pe seama ei, acela va pieri;
că dacă i se stârneşte furia,
el nimiceşte oameni cu arcuri
şi mănâncă oase de oameni
şi le arde ca o flacără,
aşa că ele nu mai pot fi mâncate nici de vulturii tineri.

Fiule, cinsteşte cuvintele mele
şi pune-ţi-le la inimă şi gândeşte-te la ele!
23Şi iarăşi pe acestea vi le spun vouă, înţelepţilor:
Nu e bine ca la judecată să-i cunoşti pe împricinaţi.
24Cel ce-i spune necredinciosului că este drept,
blestemat va fi de popoare şi urât de neamuri.
25Iar cei ce mustră, aceia mai buni se vor arăta
şi binecuvântare va veni peste ei.
26Un răspuns cu vorbe bune e o sărutare pe buze.
27Pune'n rânduială ceea ce ai de făcut afară,
pregăteşte-te la ţarină
şi vino după mine,
şi pe urmă îţi vei dura casa.
28Să nu fii martor mincinos împotriva concetăţeanului tău
şi nici să-ţi dai drumul la gură.
29Să nu zici: – Cum mi-a făcut el, aşa îi voi face şi eu;
şi: – Cu ce m'a năpăstuit, cu aceea îi voi plăti.
30Omul nemintos e ca o arătură,
omul fără minte e ca o vie:
31Dacă o laşi, se'nţeleneşte
şi se umple de buruieni şi se pustieşte
şi pietrele gardului i se surpă.
32Apoi mie mi-a părut rău
şi mi-am luat seama, ca să aleg învăţătura.
33Puţină dormitare, puţintel somn,
puţin să stai cu mâinile în sân...;
34şi dacă asta vei face, îţi iese sărăcia'nainte
şi, ca o bună alergătoare, lipsa.