Iuda 01:07
aşa cum Sodoma şi Gomora şi cetăţile dimprejurul lor care'n acelaşi chip ca ele s'au dat la desfrânare şi au umblat după trup nefiresc a, stau înainte ca pildă, suferind pedeapsa focului celui veşnic.
Sol 10
CAPITOLUL 10
Înţelepciunea a cârmuit lumea încă de la început.
1
Ea l-a ocrotit pe tatăl lumii a,
pe el, cel plămădit întâi, cel ce singur a fost zidit;
ea l-a scos din propriul lui păcat
2
şi i-a dat putere să stăpânească totul.
3
Dar când, în mânia sa, un nedrept b s'a'ndepărtat de ea,
acela a pierit în furia cu care şi-a ucis fratele.
4
Când, din pricina lui, a fost pământul înecat,
înţelepciunea l-a mântuit încă o dată,
mânându-l pe cel drept cu ajutorul unui lemn obişnuit. c
5
Şi când, laolaltă'n răutatea lor, neamurile s'au amestecat d,
ea l-a recunoscut pe cel drept, l-a păzit fără prihană în faţa lui Dumnezeu
şi l-a păstrat puternic când a fost să-l doboare mila de copilul său.
6
Ea l-a scăpat pe cel drept din prăpădul celor răi
când a fugit el de focul coborât peste cele cinci cetăţi.
7
Şi, martor al nelegiuirii lui,
acest ţinut pustiu fumegă şi azi;
pomii dau roade ce nu se coc la vreme
şi-un stâlp de sare se înalţă în amintirea unui suflet necredincios.
8
Căci, pentru faptul de a se fi îndepărtat de înţelepciune,
ei nu numai că au căzut în nenorocirea de a nu cunoaşte binele,
dar le-au lăsat celor vii un monument al nebuniei lor,
aşa încât ticăloşia lor să nu rămână ascunsă.
9
Înţelepciunea însă i-a scos din suferinţă pe credincioşii ei.
10
Ea l-a călăuzit pe drepte cărări
pe dreptul ce fugea de mânia unui frate;
ea i-a arătat împărăţia lui Dumnezeu
şi i-a dăruit cunoaşterea lucrurilor sfinte;
ea l-a făcut să izbândească în ostenelile lui
şi spor i-a dat în strădanii;
11
ea l-a ajutat împotriva lăcomiei celor ce îl asupreau
şi ea l-a făcut bogat;
12
ea l-a păzit de vrăjmaşi
şi l-a ocrotit de cei care-i întindeau curse;
ea i-a dat biruinţă într'o luptă crâncenă,
pentru ca el să ştie că evlavia e mai puternică decât orice.
13
Ea este cea care nu l-a părăsit pe dreptul vândut,
ci l-a ferit de păcat;
14
ea s'a coborât cu el în groapă,
ea nu l-a părăsit în lanţurile lui
până ce i-a dat sceptrul regal
şi putere asupra celor ce-l asupreau;
ea i-a dovedit pe pârâşii lui ca fiind mincinoşi
şi i-a dat mărire veşnică.
15
Ea a eliberat poporul sfânt şi seminţia nevinovată
de neamul care le asupreau.
16
Ea a intrat în sufletul unui rob al Domnului
şi cu semne şi minuni a ţinut piept unor regi de temut.
17
Celor sfinţi le-a dat plată ostenelilor lor,
ea i-a călăuzit pe o cale minunată,
ea le-a fost acoperământ ziua
şi lumină de stele noaptea.
18
Ea i-a trecut prin Marea Roşie
şi i-a purtat prin ape mari,
19
în timp ce-i îneca pe vrăjmaşii lor,
după care i-a ridicat din adâncurile genunii.
20
Astfel că drepţii i-au jefuit pe cei necredincioşi,
au lăudat, Doamne, numele Tău cel sfânt
şi, cu o singură inimă, Ţi-au lăudat mâna care se luptase pentru ei;
21
căci înţelepciunea a deschis gura celor muţi
şi limba pruncilor a făcut-o limpede.