FA 14:17
deşi El pe Sine nu S'a lăsat nemărturisit, făcându-vă bine, dându-vă din cer ploi şi timpuri roditoare, umplându-vă inimile de hrană şi de bucurie“.
Ps 64
PSALMUL 64
Pentru sfârşit: un psalm-cântare al lui David, odă cântată de Ieremia şi Iezechiel şi de poporul robit, când erau ei gata de plecare a.
1Ţie, Dumnezeule, Ţi se cuvine cântare în Sion
şi Ţie Ţi se va plini făgăduinţă în Ierusalim.
2Ascultă-mi ruga,
spre Tine tot trupul va veni b.
3Cuvintele nelegiuiţilor ne-au încovoiat,
dar necredinţele c noastre Tu le vei uşura.
4Fericit este cel pe care Tu l-ai ales şi l-ai luat la Tine;
el în curţile Tale va locui.
Sătura-ne-vom de bunătăţile casei Tale;
sfânt e locaşul Tău, minunat întru dreptate.
5Auzi-ne pe noi, Dumnezeule, Mântuitorul nostru,
nădejdea tuturor marginilor pământului
şi a celor ce sunt pe mare, departe,
6Tu, Cel ce munţii îi pregăteşti întru tăria Ta,
Tu, Cel încins cu putere,
7Tu, Cel ce răscoleşti adâncul mării
şi vuietul valurilor ei.
8De semnele Tale se vor tulbura neamurile
şi se vor înspăimânta cei ce locuiesc mărginimile;
porţile d dimineţii şi ale serii Tu le vei face frumoase.
9Tu ai cercetat pământul şi din belşug l-ai adăpat,
bogăţiile lui le-ai făcut să sporească;
râul lui Dumnezeu e s'a umplut de apă;
Tu le-ai pregătit hrana, căci aşa e pregătirea Ta.
10Adapă-i brazdele pân' la beţie f,
înmulţeşte-i roadele!;
vesel va fi în stropii lui de ploaie când totul odrăsleşte.
11Tu cu bunătatea Ta vei binecuvânta cununa anului
şi câmpurile Tale se vor umple de grăsime;
12munţii pustiei g se vor îngrăşa
şi dealurile în bucurie se vor încinge;
13turmele h s'au îmbrăcat în lână,
văile se vor îmbelşuga de grâu;
şi strigăte vor scoate, căci în cântări Te vor cânta.