FA 14:13
Iar preotul lui Zeus, al cărui templu era în faţa cetăţii, a adus la porţi tauri şi cununi şi împreună cu mulţimile voia să le aducă jertfă.
Dn 2
CAPITOLUL 2
Regele visează, Daniel tâlcuieşte.
1În cel de al doilea an de domnie al lui Nabucodonosor, avut-a Nabucodonosor un vis, iar duhul i s'a tulburat şi somnul i-a fugit.
2Şi regele a zis: „Chemaţi-i pe descântători şi pe magi a şi pe vrăjitori şi pe Caldei ca să-i spună regelui visele lui!“ Iar ei au venit şi au stat înaintea regelui.
3Şi le-a zis regele: „Am visat, iar duhul mi s'a tulburat să ştie visul“.
4Iar Caldeii i-au vorbit regelui în limba siriacă b:
„O, rege, veşnic să trăieşti!; visul tău spune-l servilor tăi, iar noi vom spune tâlcul“.
5Regele le-a răspuns Caldeilor: „Faptul în sine mi-a fugit; dacă voi nu-mi veţi arăta visul şi tâlcuirea lui, veţi fi nimiciţi, iar casele voastre vor fi jefuite;
6dar dacă-mi veţi arăta visul şi tâlcuirea lui, daruri şi cinste multă veţi primi de la mine; numai spuneţi-mi visul şi tâlcuirea lui„.
7Ei i-au răspuns a doua oară, zicând: „Să le spună regele servilor săi visul, iar noi îi vom spune tâlcul“.
8Iar regele le-a răspuns, zicând: „Văd eu bine că voi vreţi să câştigaţi timp c, de vreme ce aţi văzut că faptul în sine mi-a fugit;
9dacă nu-mi spuneţi visul, văd eu că voi aţi pus la cale să-mi aduceţi în faţă o poveste mincinoasă până va trece vremea; spuneţi-mi visul, şi atunci voi şti că-mi veţi spune şi tâlcul“.
10Răspuns-au Caldeii în faţa regelui şi au zis: „Nu e om pe pământ care să poată şti trebile regelui, întrucât nici un mare rege sau cârmuitor n'ar pune o astfel de întrebare unui înţelept, mag sau Caldeu;
11fiindcă întrebarea pe care o pune regele e grea, şi nimeni altcineva n'ar putea să dea un răspuns în faţa regelui decât numai zeii, al căror sălaş nu se află printre purtătorii de trup“.
12Atunci regele, cuprins de mânie şi urgie, a poruncit ca toţi înţelepţii Babilonului să fie daţi pierzării.
13Aşa a ieşit porunca; şi au început să-i omoare pe înţelepţi; şi-l căutau pe Daniel, ca şi pe fârtaţii săi, ca să-i omoare.
14Atunci Daniel l-a întâmpinat cu sfat şi cumpănire de cuget pe Arioh, căpetenia gărzii regale d, care ieşise să-i ucidă pe înţelepţii Babilonului,
15întrebându-l şi zicând: „Mare dregător al regelui, cum de a ieşit de la rege această poruncă neruşinată e?“. Aşa că Arioh i-a spus lui Daniel cum stă treaba.
16Şi Daniel a intrat la rege cu rugămintea de a-i da timp să-i spună regelui tâlcuirea.
17Aşa că Daniel a intrat în casa lui şi le-a spus lui Anania, Misael şi Azaria despre ce e vorba.
18Şi cereau de la Dumnezeul cerului milă pentru taina aceasta, pentru ca Daniel şi prietenii lui să nu piară împreună cu restul înţelepţilor Babilonului.
19Atunci taina i s'a descoperit lui Daniel într'o vedenie de noapte; şi L-a binecuvântat Daniel pe Dumnezeul cerului, zicând:
20
„Binecuvântat fie numele Domnului
din veac şi până'n veac,
că ale Lui sunt înţelepciunea şi înţelegerea.
21
El schimbă vremile şi anii,
El aşază regi şi El îi strămută,
El dă înţelepciune celor înţelepţi
şi minte iscusită celor ce ştiu să înţeleagă;
22
El descoperă adâncurile şi tainele,
El cunoaşte ceea ce este'n întuneric,
Cu El este lumina.
23
Ţie mă mărturisesc şi pe Tine Te laud,
Dumnezeul părinţilor mei,
căci Tu mi-ai dat înţelepciune şi putere
şi m'ai făcut să cunosc
lucrurile pe care Ţi le-am cerut
şi visul regelui mi l-ai arătat“.
24Şi a venit Daniel la Arioh – cel pe care-l pusese regele să-i nimicească pe înţelepţii Babilonului – şi i-a zis: „Nu-i da pierzării pe înţelepţii Babilonului, ci du-mă pe mine în faţa regelui, iar eu îi voi spune regelui tâlcul“.
25Atunci Arioh l-a adus grabnic pe Daniel în faţa regelui, căruia i-a zis: „Am aflat un om dintre fiii înrobiţi ai Iudeii, care-i va spune regelui tâlcul“.
26Iar regele, răspunzând, i-a zis lui Daniel – al cărui nume era Beltşaţar: „Poţi tu să-mi spui visul pe care l-am văzut, precum şi tâlcuirea lui?“.
27Şi a răspuns Daniel în faţa regelui, zicând: „Taina despre care întreabă regele nu este [în puterea] înţelepţilor, a magilor, a descântătorilor sau a ghicitorilor să i-o spună regelui;
28dar în cer este un Dumnezeu Care descoperă tainele şi i-a arătat regelui Nabucodonosor ce lucruri se vor petrece în zilele ce vor veni. Iată visul tău şi vedeniile capului tău în aşternutul tău:
29O, rege, în aşternutul tău te gândeai la cele ce-ar fi să fie mâine-poimâine; iar Cel ce descoperă taine ţi-a arătat ceea ce va să fie.
30Iar mie nu mi s'a descoperit această taină datorită înţelepciunii ce se află în mine mai mult decât în toţi cei vii, ci pentru ca eu să-i spun regelui tâlcul, aşa ca tu să-ţi poţi cunoaşte gândurile inimii.
31Tu, rege, ai văzut; şi, iată, un chip f; acel chip era mare, înfăţişarea lui era strălucită stând înaintea feţei tale, iar vederea lui era grozavă;
32un chip al cărui cap era de aur curat, ale cărui mâini şi piept şi braţe erau de argint, al cărui pântece şi ale cărui coapse erau de aramă;
33pulpele îi erau de fier; iar picioarele, o parte de fier şi o parte de lut.
34Te-ai uitat până când o piatră tăiată din munte, nu de mână, a izbit chipul peste picioarele de fier şi de lut şi le-a sfărâmat de istov.
35Atunci dintr'o dată s'au sfărâmat lutul, fierul, arama, argintul şi aurul şi s'au făcut ca praful vara pe arie, şi furia vântului le-a spulberat, şi loc pentru ele nu s'a mai aflat; iar piatra care lovise chipul s'a făcut un munte mare şi a umplut tot pământul.
36Acesta este visul, iar tâlcuirea lui o vom spune în faţa regelui.
37Tu, o, rege, eşti regele regilor, căruia Dumnezeul cerului i-a dat o împărăţie puternică şi tare şi cinstită
38oriunde locuiesc fiii oamenilor; în mâna ta a dat fiarele câmpului şi păsările cerului şi peştii mării, pe tine te-a făcut domn peste toate; tu eşti capul de aur.
39După tine se va ridica un alt regat, mai mic decât al tău, şi un al treilea regat care este arama şi care va avea stăpânire peste tot pământul;
40şi un al patrulea regat, care va fi tare ca fierul; aşa cum fierul fărâmiţează şi supune, tot astfel va fărâmiţa el şi va supune.
41Şi pentru că ai văzut că picioarele şi degetele sunt o parte de lut şi o parte de fier, regatul va fi împărţit; dar în el va fi şi ceva din rădăcină de fier, aşa cum ai văzut fierul amestecat cu lutul.
42Şi de vreme ce degetele picioarelor erau o parte de fier şi o parte de lut, o parte din regatul acela va fi tare, dar ceva din el se va sfărâma.
43Şi pentru că ai văzut fierul amestecat cu lutul, aşa se vor amesteca întru sămânţa oamenilor g, dar de lipit nu se vor lipi, aşa cum fierul nu se amestecă cu lutul.
44Şi în zilele acelor regi, Dumnezeul cerului va ridica o împărăţie care'n veci nu va fi nimicită; împărăţia Lui nu va fi lăsată unui alt popor, ci va fărâmiţa şi va vântura toate regatele, iar ea va rămâne în veci h.
45Aşa cum ai văzut că o piatră a fost tăiată din munte, dar nu de mână, şi a sfărâmat lutul, fierul, arama, argintul şi aurul, marele Dumnezeu i-a arătat regelui ce anume se va petrece după aceasta; visul e adevărat, iar tâlcuirea lui e neîndoielnică“.
46Atunci regele Nabucodonosor a căzut cu faţa la pământ şi i s'a închinat lui Daniel şi a dat porunci să i se aducă jertfe şi tămâieri.
47Şi răspunzând regele, i-a zis lui Daniel: „Cu adevărat, Dumnezeul vostru este Dumnezeul dumnezeilor şi Domnul regilor, Cel ce descoperă taine; căci tu ai fost în stare să descoperi această taină“.
48Şi l-a preamărit regele pe Daniel i şi i-a dat multe şi bogate daruri şi l-a pus peste toată ţara Babilonului şi [l-a făcut] mai-marele satrapilor j peste toţi înţelepţii Babilonului.
49Daniel i-a cerut regelui, iar acesta i-a pus pe Şadrac, Meşac şi Abed-Nego peste trebile ţării Babilonului; Daniel însă a rămas la curtea regelui.