Literal: bătrâni, prezbiteri. Bărbaţi mai în vârstă decât diaconii, rânduiţi de apostoli în cea de a doua treaptă harică a Bisericii, după episcopi. Primeau harul prin punerea mâinilor (
FA 14, 23) şi îndeplineau funcţii liturgice, pastorale, didactice şi administrative. Traducerea lui
presbýteros (bătrân) prin preot e un procedeu filologic absolut normal, echivalarea în limba receptoare făcându-se în funcţie de conţinutul semantic al cuvântului original, conţinut prin care o noţiune generală se particularizează. Câteva exemple mai la îndemână: Acelaşi cuvânt
basiléus (suveran) e tradus prin rege dacă demnitarul conduce un regat, dar va fi tradus prin împărat din clipa în care acelaşi personaj a primit coroana unui imperiu. Din momentul sfinţirii, apa devine aghiasmă. Un militar poartă denumirea generică de ostaş, dar de îndată ce a primit unul sau mai multe grade el se va numi sergent, locotenent, colonel ş.a.m.d., continuând, totuşi, să rămână ostaş. În funcţie de treapta binecuvântării, aceeaşi pâine se va numi artos, prescură, anaforă sau cuminecătură, după cum o casă sfinţită pentru cult devine biserică. În acelaşi fel, un bătrân hirotonit se va numi preot, spre deosebire de ceilalţi bătrâni care nu au hirotonie.