Catapeteasmă: perdeaua care, în templul iudaic, despărţea sfânta de sfânta-sfintelor, aceasta din urmă fiind spaţiul profund şi intim (altarul) în care putea să intre numai arhiereul, şi numai o dată pe an. În contextul imaginii, printr'o genială răsturnare, profunzimea mării devine profunzimea eshatonului şi a cerului duhovnicesc. Expresia „adâncul catapetesmei“ (lăuntrul ei intim) inculcă ideea că, virtual, spaţiul misterului e concentrat în însăşi limita carel ascunde.