Col 02:08
Luaţi aminte ca nu cumva cineva să facă din voi o pradă prin filosofie b şi prin deşarta înşelăciune din predania omenească, după stihiile lumii c şi nu după Hristos.
Sir 34
CAPITOLUL 34
Deşertăciunea viselor. Folosul călătoriilor. Pe cine ocroteşte Domnul. Slujba plăcută Domnului.
1
Nădejdile deşarte şi mincinoase sunt pentru omul nemintos,
 iar visele le dau aripi proştilor.
2
A te lua după vise
 e ca şi cum ai vrea să prinzi o umbră şi să urmăreşti vântul.
3
Una din cealaltă, aşa-s vedeniile viselor:
 în faţa unui chip, un chip asemănător. a
4
Din ce e necurat, cum poate ieşi ceva curat?
 iar dintr'o minciună, cum poate ieşi adevărul?
5
Ghicitul, tâlcuirea semnelor şi visele sunt lucruri deşarte
 ca la femeia'n durerile naşterii: inima aiurează.
6
Dacă nu-s trimise, spre cercetare, de la Cel-Preaînalt,
 nu pune preţ pe ele.
7
Căci visele pe mulţi i-au dus la rătăcire,
 mulţi au căzut punându-şi în ele nădejdea.
8
Legea se plineşte fără minciună,
 iar înţelepciunea e desăvârşită în rostirea dreaptă. b

9
Omul umblat, multe a învăţat,
 iar cel trecut prin multe vorbeşte înţelept.
10
Omul puţin încercat ştie puţine lucruri,
 dar cel umblat e doldora de pricepere.
11
Multe am văzut în umbletele mele
 şi-am învăţat din ele mai mult decât aş putea povesti.
12
Deseori m'am aflat în primejdie de moarte,
 dar datorită lor am scăpat.
13
Viu va fi duhul celor ce se tem de Domnul,
 căci nădejdea lor e la Cel care-i mântuieşte.
14
Cel ce se teme de Domnul nu se mai teme de nimic
 şi nu tremură, căci El îi e nădejdea.
15
Ferice de sufletul celui ce se teme de Domnul!
 Pe Cine se reazemă el, şi Cine-i este sprijinul?
16
Ochii Domnului sunt peste cei ce-L iubesc:
 scut puternic şi sprijin viguros,
adăpost împotriva vijeliei, umbrar împotriva arşiţei amiezii,
 pază împotriva stavilei şi ajutor împotriva căderii;
17
El înalţă sufletul şi luminează ochii,
 El dă vindecare, viaţă şi binecuvântare.
18
Cel care jertfeşte ceva dobândit pe nedrept, acela îşi bate joc;
 darurile nelegiuiţilor nu sunt plăcute. c
19
Celui-Preaînalt nu-i plac prinoasele necredincioşilor
 şi nu prin numărul jertfelor iartă El păcatele.
20
Cel ce jertfeşte un animal luat din bunurile săracilor,
 acela înjunghie fiul sub ochii tatălui.
21
Pâinea neagră e viaţa săracilor;
 cel ce le-o ia de la gură e un ucigaş.
22
Cel care-l lipseşte pe aproapele său de hrană, acela îl ucide;
 cel care opreşte plata simbriaşului său, acela varsă sânge.
23
Unul zideşte, altul dărâmă;
 ce câştigă ei în afară de trudă?
24
Unul se roagă, altul blesteamă;
 pe care-l va asculta Stăpânul?
25
Celui ce se spală după atingerea unui mort şi-apoi din nou îl atinge,
 la ce i-a folosit spălarea?
26
Aşa-i cu omul care posteşte pentru păcatele lui,
 dar după aceea le face din nou:
cine-i va plini rugăciunea?
 ce folos că s'a smerit?