Col 02:05
Căci deşi sunt departe cu trupul, cu duhul însă sunt împreună cu voi, bucurându-mă să văd buna voastră rânduială şi tăria credinţei voastre în Hristos.
1Co 14
Limbile şi profeţia. Toate, făcute cu rânduială.
1Urmăriţi iubirea a şi râvniţi la darurile duhovniceşti, dar mai ales la acela de a profetiza b
2Pentru că cel ce vorbeşte într'o limbă c nu oamenilor le vorbeşte, ci lui Dumnezeu; căci nimeni nu-l înţelege, dar el în duh grăieşte taine.
3Dimpotrivă, cel ce profetizează le vorbeşte oamenilor: spre zidire, îndemn şi mângâiere.
4Cel ce grăieşte într'o limbă, pe sine însuşi se zideşte; dar cel ce profetizează, zideşte Biserica.
5Eu pe toţi vă vreau să grăiţi în limbi, dar cu mult mai mult să profetizaţi. Cel ce profetizează e mai mare decât cel ce grăieşte'n limbi, în afară numai dacă acesta şi tălmăceşte, pentru ca Biserica să primească zidire.
6Iar acum, fraţilor, dac'aş veni la voi grăind în limbi, de ce folos v'aş fi dacă nu vă vorbesc: fie'ntru descoperire, fie'ntru cunoştinţă, fie'ntru profeţie, fie'ntru învăţătură?
7Căci aşa cum instrumentele muzicale d – fie flaut, fie ţiteră: de nu vor scoate sunete deosebite, cum se va cunoaşte care este din flaut sau care este din ţiteră?;
8şi dacă trâmbiţa va scoate un sunet fără semn e, cine se va pregăti de război?,
9aşa şi voi: Dacă prin limba voastră nu veţi scoate cuvânt lesne de'nţeles, cum se va cunoaşte ce-aţi grăit? Veţi vorbi în vânt.
10În lume sunt nu ştiu câte feluri de limbi, dar nici una din ele nu-i fără semn f.
11Deci, dacă nu voi şti înţelesul semnului, eu voi fi barbar g pentru cel ce vorbeşte, iar cel ce vorbeşte va fi barbar pentru mine.
12Aşa şi voi, de vreme ce râvniţi la daruri duhovniceşti, căutaţi să le aveţi cu prisosinţă spre zidirea Bisericii.
13De aceea, cel ce grăieşte într'o limbă să se roage ca să şi poată tălmăci.
14Că dacă mă rog într'o limbă, duhul meu se roagă, dar mintea mea e neroditoare h.
15Atunci, ce-am să fac?: Mă voi ruga cu duhul, dar mă voi ruga şi cu mintea; voi cânta cu duhul, dar voi cânta şi cu mintea.
16Altfel, dacă tu vei binecuvânta i cu duhul, cum va zice Amin după mulţumirea ta cel ce stă'n locul omului de rând j, de vreme ce el nu ştie ce zici?
17Căci tu, într'adevăr, tu mulţumeşti bine, dar celălalt nu se zideşte.
18Mulţumesc Dumnezeului meu că vorbesc în limbi mai mult decât voi toţi;
19dar în Biserică vreau să grăiesc cinci cuvinte cu mintea mea, ca să-i învăţ şi pe alţii, decât zece mii de cuvinte într'o limbă oarecare.
20Fraţilor, nu fiţi copii în gândire; în răutate, da, fiţi prunci, dar în gândire fiţi desăvârşiţi.
21În lege este scris: Grăi-voi acestui popor în alte limbi şi prin buzele altora, şi nici aşa nu Mă vor asculta, zice Domnul.
22Aşa că limbile sunt semn nu pentru cei credincioşi, ci pentru cei necredincioşi; dar profeţia, nu pentru cei necredincioşi, ci pentru cei credincioşi.
23Deci, dacă Biserica toată s'ar aduna laolaltă şi toţi ar vorbi în limbi şi ar intra neştiutori sau necredincioşi, oare nu vor zice că sunteţi nebuni?
24Dar dacă toţi ar profetiza şi ar intra un necredincios sau un neştiutor k, el este dovedit de toţi, judecat de toţi,
25cele ascunse ale inimii lui se dau pe faţă şi astfel, căzând el cu faţa la pământ, I se va închina lui Dumnezeu mărturisind că Dumnezeu este într'adevăr întru voi.
26Aşadar, fraţilor, ce trebuie făcut?: Când vă adunaţi împreună, fiecare din voi are o cântare, are o învăţătură, are o descoperire, are o limbă, are o tălmăcire: toate spre zidire să se facă.
27Dacă se grăieşte într'o limbă, să fie câte doi sau cel mult trei şi să grăiască pe rând, iar unul să tălmăcească;
28iar dacă nu se află tălmăcitor, atunci să tacă'n Biserică şi să-şi grăiască numai lui şi lui Dumnezeu.
29Profeţii să vorbească doi sau trei, iar ceilalţi să judece l.
30Iar dacă altuia care şade i se va descoperi ceva, cel dintâi să tacă.
31Fiindcă toţi puteţi profetiza, unul câte unul, aşa ca toţi să înveţe şi toţi să se mângâie.
32Şi duhurile profeţilor li se supun profeţilor,
33pentru că Dumnezeu nu este al neorânduielii, ci al păcii. Ca în toate Bisericile sfinţilor m,
34femeile voastre să tacă'n adunările bisericeşti; fiindcă lor nu le este îngăduit să vorbească, ci să se supună, aşa cum spune şi legea.
35Iar dacă vor să înveţe ceva, să-i întrebe pe bărbaţii lor acasă, căci este ruşinos ca femeile să vorbească'n Biserică.
36Oare de la voi a ieşit cuvântul lui Dumnezeu?, sau numai până la voi a ajuns?
37Dacă i se pare cuiva că este profet sau om duhovnicesc, să recunoască faptul că ceea ce vă scriu eu e o poruncă a Domnului.
38Dar dacă cineva nu vrea să ştie, să nu ştie!...
39Prin urmare, fraţii mei, râvniţi a profetiza şi nu opriţi să se grăiască'n limbi;
40dar toate să se facă'n cuviinţă şi după rânduială.