Col 02:04
Vă spun aceasta pentru ca nimeni să nu vă înşele prin vorbe amăgitoare.
Ef 5
Dreptar pentru viaţa cea nouă (continuare). Umblaţi ca fii ai luminii! Datoriile soţilor şi soţiilor.
1Fiţi dar următori a lui Dumnezeu, ca nişte copii iubiţi,
2şi umblaţi întru iubire aşa cum şi Hristos ne-a iubit pe noi, şi pentru noi I S'a dat pe Sine lui Dumnezeu prinos şi jertfă întru miros cu bună mireasmă.
3Iar de desfrâu şi de orice necurăţie şi de lăcomie nici să se pomenească între voi, aşa cum se cuvine sfinţilor;
4nici de vorbe neruşinate, nebuneşti sau glumeţe, care nu se cuvin; ci mai degrabă, de mulţumire.
5Căci pe aceasta s'o ştiţi voi bine, că nici desfrânat sau necurat sau lacom – care este un închinător la idoli – nu are moştenire în împărăţia lui Hristos şi a lui Dumnezeu.
6Nimeni să nu vă amăgească cu vorbe deşarte, că din pricina acestora vine mânia lui Dumnezeu peste fiii neascultării.
7Aşadar, nu vă faceţi părtaşi cu ei.
8Altădată eraţi întuneric, dar acum lumină sunteţi întru Domnul; ca fii ai luminii să umblaţi
9– pentru că roada luminii este în orice bunătate, dreptate şi adevăr –,
10osebind b ce este bineplăcut Domnului.
11Şi nu fiţi părtaşi la faptele cele neroditoare ale întunericului, ci mai degrabă osândiţi-le făţiş c;
12căci pe cele ce le fac ei întru ascuns, ruşine este chiar a le spune.
13Dar toate cele osândite făţiş sunt vădite de lumină,
14căci tot ceea ce-i vădit e lumină d. De aceea zice: Deşteaptă-te tu, cel ce dormi, scoală-te din morţi şi-asupra ta va lumina Hristos.
15Prin urmare, luaţi bine seama cum umblaţi: nu ca nişte neînţelepţi, ci precum cei înţelepţi,
16răscumpărând vremea e, căci zilele rele sunt.
17De aceea nu fiţi fără minte, ci înţelegeţi care este voia Domnului.
18Să nu vă îmbătaţi de vin, în care este pierzanie, ci vă umpleţi de Duh,
19vorbind între voi în psalmi şi'n laude şi'n cântări duhovniceşti, lăudând şi cântând în inimile voastre Domnului,
20întotdeauna pentru toate mulţumind lui Dumnezeu şi Tatăl în numele Domnului nostru Iisus Hristos,
21supunându-vă unul altuia întru frica lui Hristos.
22Femeile să li se supună bărbaţilor lor precum Domnului;
23pentru că bărbatul îi este cap femeii, aşa cum şi Hristos îi este cap Bisericii, El, Mântuitorul trupului.
24Dar aşa cum Biserica I se supune lui Hristos, tot astfel şi femeile să le fie'ntru toate bărbaţilor lor.
25Bărbaţilor, iubiţi pe femeile voastre aşa cum şi Hristos a iubit Biserica şi pe Sine S'a dat pentru ea
26ca s'o sfinţească, curăţind-o prin baie de apă întru cuvânt f,
27ca s'o înfăţişeze Sieşi Biserică slăvită, fără să aibă pată sau creţuri sau altceva de acest fel, ci să fie sfântă şi fără prihană.
28Aşa sunt datori bărbaţii să-şi iubească femeile, ca pe propriile lor trupuri. Cel ce-şi iubeşte femeia, pe sine se iubeşte.
29Că nimeni vreodată nu şi-a urât trupul; dimpotrivă, fiecare îl hrăneşte şi-l încălzeşte, precum şi Hristos Biserica;
30pentru că noi suntem mădulare ale trupului Său, din carnea Lui şi din oasele Lui.
31Pentru aceea va lăsa omul pe tatăl său şi pe mama sa şi se va lipi de femeia sa şi cei doi vor fi un trup.
32Taina aceasta mare este; iar eu zic, în Hristos şi în Biserică g.
33Dar şi'n ceea ce vă priveşte, fiecare din voi să-şi iubească femeia ca pe sine însuşi, iar femeia spre bărbat să se'nfioare h.