Vechi, frumos şi cuprinzător cuvânt românesc: a via = a trăi permanent; a vieţui în durată; a fi viu în eternitate. Această frază, împreună cu cele din următoarele două versete (12-13) au în original o structură ritmică, de unde supoziţia că fragmentul intrase deja în imnografia liturgică a vremii.