Iubiţi dreptatea ^a, voi, cei ce judecaţi pământul, ^b
gânduri drepte să aveţi despre Domnul
şi căutaţi-L cu inimă smerită,

că El Se lasă aflat de cei ce nu-L ispitesc ^c
şi Se arată celor ce-şi păstrează credinţa în El.

Căci gândurile viclene îndepărtează de Dumnezeu,
iar puterea Lui, dacă-i ispitită, îl mustră pe cel nemintos.

Înţelepciunea nu intră în sufletul viclean
şi nu sălăşluieşte în trupul supus păcatului. ^d

Căci Duhul Sfânt, învăţătorul ^e, fuge de vicleşug,
se retrage din faţa cugetelor nemintoase
şi se supără când nelegiuirea se apropie.

Înţelepciunea e un duh al iubirii de oameni,
dar nu-l lasă nepedepsit pe cel ce defaimă prin vorbele sale,
căci Dumnezeu e martorul rărunchilor lui ^f,
veghetorul fără greş al inimii sale,
şi tot ce vorbeşte limba aceluia, El aude;

căci Duhul Domnului umple lumea întreagă ^g
şi El, Cel ce ţine totul laolaltă ^h, cunoaşte orice şoaptă.

De aceea, grăitorul nedreptăţii nu se poate ascunde
şi dreptatea răzbunătoare nu-l lasă să-i scape.

Planurile nelegiuitului vor fi cercetate,
zvonul vorbelor sale va merge pân'la Domnul
pentru ca nedreptăţile lui să-şi afle pedeapsa.

O ureche geloasă ⁱ aude totul,
nu-i scapă nici chiar murmurul şoaptelor.

Păziţi-vă deci de murmurul zadarnic,
feriţi-vă limba de clevetire,
căci vorba pe furiş nu rămâne fără urmări,
iar gura mincinoasă îi aduce sufletului moarte.

Nu căutaţi moartea'n rătăcirea vieţii voastre
şi nu vă atrageţi asupră-vă pieirea prin fapta mâinilor voastre.

Căci nu Dumnezeu a făcut moartea,
nici că Se bucură de nimicirea celor vii.

El a făcut toate lucrurile pentru ca ele să vieze ^j,
făpturile lumii sunt mântuitoare,
în ele nu-i otravă de pieire,
puterea morţii nu domneşte pe pământ;

căci dreptatea e nemuritoare,

dar nelegiuiţii cheamă [moartea] prin semn şi prin cuvânt;
prietenă şi-o fac şi se topesc de dragul ei,
cu ea fac legământ,
vrednici cum sunt de-a-i fi părtaşi.