Grecescul
hyperlían înseamnă excesiv, superior, deasupra oricăruia. De-a lungul întregului Nou Testament este folosit numai aici şi la
12, 11 (în acelaşi context). Cuvântul are o evidentă conotaţie ironică la adresa acelor apostoli (vezi mai jos, v.
13), infiltraţi prin impostură în lucrarea evanghelică şi pe care mulţi dintre Corinteni, înşelaţi de aparenţe, îi consideră superiori. (Echivalentul prea-foarte îi aparţine Bibliei lui Şerban, 1688.)