Grecescul hyperlían înseamnă excesiv, superior, deasupra oricăruia. De-a lungul întregului Nou Testament este folosit numai aici şi la 12, 11 (în acelaşi context). Cuvântul are o evidentă conotaţie ironică la adresa acelor „apostoli“ (vezi mai jos, v. 13), infiltraţi prin impostură în lucrarea evanghelică şi pe care mulţi dintre Corinteni, înşelaţi de aparenţe, îi consideră superiori. (Echivalentul „prea-foarte“ îi aparţine Bibliei lui Şerban, 1688.)