că necăjit sunt eu; auzi-mă degrab! |
Rugăciunea unui sărac mâhnit care-şi revarsă rugăciunea înaintea Domnului. a | |
1 | Auzi-mi, Doamne, rugăciunea, strigarea mea la Tine să vină! |
2 | Faţa Ta de la mine să nu Ţi-o întorci; în ziua necazului meu pleacă-Ţi auzul spre mine, auzi-mă degrab în orice zi Te voi chema. |
3 | Că zilele mele s'au stins ca fumul, iar oasele mele ca nişte uscături s'au mistuit. |
4 | Sunt bătucit ca iarba şi inima mi s'a ofilit, că am uitat să-mi mănânc pâinea. |
5 | De glasul suspinului meu mi s'a lipit osul de carne. |
6 | Devenit-am asemenea pelicanului pustiei, ajuns-am ca o bufniţă într'o casă dărăpănată, |
7 | în priveghiul meu sunt ca o vrăbiuţă singuratică pe acoperiş. |
8 | Cât e ziua de lungă m'au ocărât vrăjmaşii, iar cei ce mă lăudau se jurau împotrivă-mi. |
9 | Că'n faţa urgiei şi a mâniei Tale cenuşă mâncam în loc de pâine |
10 | şi băutura cu plângere mi-o amestecam; b că după ce m'ai ridicat, m'ai prăbuşit c. |
11 | Zilele mele ca umbra s'au plecat, eu ca iarba m'am veştejit. |
12 | Dar Tu, Doamne, pururea dăinuieşti şi pomenirea Ta din neam în neam. |
13 | Tu Te vei ridica şi vei avea milă de Sion, că vremea e să Te milostiveşti de El; da, acum e vremea. |
14 | Că robii Tăi bine s'au simţit în pietrele lui şi milă le va fi de ţărâna lui. |
15 | De numele Domnului se vor teme neamurile şi toţi regii pământului de slava Ta, |
16 | că Domnul va zidi Sionul şi Se va arăta întru slava Sa. |
17 | El a căutat spre rugăciunea celor smeriţi şi cererea lor n'a dispreţuit-o. |
18 | Să se scrie aceasta pentru neamul ce va să vină şi poporul ce se zideşte va lăuda pe Domnul, |
19 | că a privit din înălţimea Lui cea sfântă. Domnul din cer pe pământ a privit |
20 | ca să audă suspinul celor ferecaţi, să-i dezlege pe fiii celor omorâţi, |
21 | să vestească în Sion numele Domnului şi lauda Lui în Ierusalim, |
22 | când se vor aduna popoarele laolaltă şi regii, să-I slujească Domnului. |
23 | Răspunsu-I-am în felul tăriei Lui: Vesteşte-mi puţinătatea zilelor mele; |
24 | nu mă lua la jumătatea zilelor mele; anii Tăi sunt din neam în neam. |
25 | Întru'nceput Tu, Doamne, pământul l-ai întemeiat, şi cerurile sunt lucrul mâinilor Tale; |
26 | ele vor pieri, dar Tu rămâi şi toate ca o haină se vor învechi; |
27 | ca pe o velinţă le vei împătura şi se vor schimba, dar Tu acelaşi eşti şi anii Tăi nu se vor sfârşi d. |
28 | Fiii robilor Tăi vor avea sălaşe şi seminţia lor în veac va merge pe calea cea dreaptă. |