| [ Cap. 1 ] | Capitolul 1 |
| 1 | Atunci Azaria, stând în mijlocul focului, şi-a deschis gura şi s'a rugat aşa: |
| 2 | „Binecuvântat eşti, Doamne, Dumnezeul părinţilor noştri, şi lăudat eşti Tu şi preamărit Îţi este numele în veci; |
| 3 | că drept eşti Tu în tot ce ne-ai făcut, adevărate-s toate lucrurile Tale, căile Tale sunt drepte şi judecăţile Tale sunt adevărate. |
| 4 | Drepte sunt hotărârile Tale în toate câte le-ai adus asupra noastră şi asupra Ierusalimului – sfânta cetate a părinţilor noştri; în adevăr şi în dreptate ne-ai adus acestea, din pricina păcatelor noastre. a |
| 5 | Că am păcătuit, fărădelege am făcut îndepărtându-ne de Tine; |
| 6 | în toate am greşit din greu, poruncile nu Ţi le-am ascultat şi nici că le-am păzit, nici le-am făcut după porunca Ta ca să ne fie bine. |
| 7 | Şi câte ne-ai adus şi ne-ai făcut, în dreaptă judecată sunt. |
| 8 | |
| 9 | Acum nu cutezăm să ne deschidem gura: ruşinea şi ocara au căzut peste robii Tăi şi peste cei care Te cinstesc. |
| 10 | O, de dragul numelui Tău nu ne da pe'ntotdeauna, nu-Ţi rupe legământul! |
| 11 | Nu-Ţi îndepărta mila de noi, de dragul lui Avraam, prietenul Tău d, şi al lui Isaac, robul Tău, şi al lui Israel, sfântul Tău, |
| 12 | cărora Tu le-ai făgăduit să le'nmulţeşti urmaşii ca stelele cerului şi ca nisipul de pe ţărmul mării. |
| 13 | Căci, Stăpâne, ne-am împuţinat mai mult decât toate neamurile şi umiliţi suntem acum în tot pământul pentru păcatele noastre. |
| 14 | Că nu mai este'n vremea de acum nici căpetenie şi nici profet şi nici cârmuitor nici ardere-de-tot, nici jertfă, nici prinos şi nici tămâie, nici loc în care să-Ţi aducem pârga şi milă să aflăm e. |
| 15 | Dar, peste toate-acestea, primeşte-ne la Tine cu inima zdrobită, cu duhul umilit, ca ardere-de-tot de tauri, de berbeci şi de miei graşi, la număr cu zecile de mii. |
| 16 | Aşa să fie astăzi înainte-Ţi jertfa noastră şi fă ca noi să Te urmăm cu totul, că nu sunt daţi ruşinii cei ce se încred în Tine. |
| 17 | Şi-acum, noi Te urmăm cu toată inima şi teamă-avem de Tine şi faţa-Ţi căutăm. |
| 18 | Să nu ne ruşinezi, ci fă cu noi după'ndurarea Ta şi după bogăţia milei Tale; |
| 19 | şi scoate-ne pe potriva minunilor Tale şi dă-i mărire numelui Tău, Doamne! f |
| 20 | Să fie daţi ruşinii toţi cei ce le fac rău robilor Tăi; acoperiţi să fie de ruşine, lipsiţi de stăpânire şi putere, tăria lor să se sfărâme! |
| 21 | Şi să cunoască ei că Tu eşti Domnul, Tu, singur Dumnezeu, slăvit în tot pământul!“ |
| 22 | În acest timp, slujitorii regelui, cei care-i aruncaseră în cuptor, n'au încetat să-l înfierbânte cu catran şi cu smoală şi cu viţă uscată; |
| 23 | vâlvătaia se ridica la patruzeci şi nouă de coţi deasupra cuptorului |
| 24 | şi, umflându-se peste măsură, i-a ars pe Caldeii ce se aflau în jurul cuptorului. |
| 25 | Dar îngerul Domnului se coborâse în cuptor deodată cu Azaria şi cu prietenii săi şi a îndepărtat văpaia din cuptor; |
| 26 | mijlocul cuptorului l-a făcut ca şi cum ar fi fost o adiere răcoroasă, un foşnet de rouă, în aşa fel încât focul nu i-a mai atins şi nu le-a pricinuit nici dureri, nici teamă. g |
| 27 | Atunci cei trei, ca dintr'un singur glas, L-au lăudat, L-au preamărit şi L-au binecuvântat pe Dumnezeu în cuptor, zicând: |
| 28 | „Binecuvântat eşti, Doamne, Dumnezeul părinţilor noştri, şi lăudat şi preaînălţat întru toţi vecii |
| 29 | şi binecuvântat e numele cel sfânt al slavei Tale şi lăudat şi preaînălţat întru toţi vecii! |
| 30 | Binecuvântat eşti în locaşul sfintei Tale slave, lăudat şi preamărit în veci! |
| 31 | Binecuvântat eşti Tu, Cel ce vezi adâncurile şi şezi pe heruvimi, şi lăudat şi preaînălţat în veci! |
| 32 | Binecuvântat eşti pe tronul împărăţiei Tale şi lăudat şi preaînălţat în veci! |
| 33 | Binecuvântat eşti în tăria cerului h şi lăudat şi preamărit în veci! |
| 34 | Toate lucrurile Domnului, binecuvântaţi pe Domnul, lăudaţi-L şi-L preaînălţaţi în veci! |
| 35 | Ceruri, binecuvântaţi pe Domnul, lăudaţi-l şi-L preaînălţaţi în veci! |
| 36 | Îngeri ai Domnului, binecuvântaţi pe Domnul, lăudaţi-L şi-L preaînălţaţi în veci! |
| 37 | Voi, ape cele mai presus de ceruri, binecuvântaţi pe Domnul, lăudaţi-L şi-L preaînălţaţi în veci! |
| 38 | Voi, toate puterile, binecuvântaţi pe Domnul, lăudaţi-L şi-L preaînălţaţi în veci! |
| 39 | Voi, soare şi lună, binecuvântaţi pe Domnul, lăudaţi-L şi-L preaînălţaţi în veci! |
| 40 | Voi, stelele cerului, binecuvântaţi pe Domnul, lăudaţi-L şi-L preaînălţaţi în veci! |
| 41 | Voi, toată ploaia şi roua, binecuvântaţi pe Domnul, lăudaţi-L şi-L preaînălţaţi în veci! |
| 42 | Voi, toate vânturile, binecuvântaţi pe Domnul, lăudaţi-L şi-L preaînălţaţi în veci! |
| 43 | Voi, foc şi căldură, binecuvântaţi pe Domnul, lăudaţi-L şi-L preaînălţaţi în veci! |
| 44 | Voi, frig şi văpaie, binecuvântaţi pe Domnul, lăudaţi-L şi-L preaînălţaţi în veci! |
| 45 | Voi, rouă şi chiciură, binecuvântaţi pe Domnul, lăudaţi-L şi-L preaînălţaţi în veci! |
| 46 | Voi, nopţi şi zile, binecuvântaţi pe Domnul, lăudaţi-L şi-L preaînălţaţi în veci! |
| 47 | Voi, lumină şi'ntuneric, binecuvântaţi pe Domnul, lăudaţi-L şi-L preaînălţaţi în veci! |
| 48 | Voi, gheaţă şi ger, binecuvântaţi pe Domnul, lăudaţi-L şi-L preaînălţaţi în veci! |
| 49 | Voi, brume şi zăpezi, binecuvântaţi pe Domnul, lăudaţi-L şi-L preaînălţaţi în veci! |
| 50 | Voi, fulgere şi nori, binecuvântaţi pe Domnul, lăudaţi-L şi-L preaînălţaţi în veci! |
| 51 | Tu, pământule, binecuvintează pe Domnul, laudă-L şi-L preaînalţă în veci! |
| 52 | Voi, munţi şi coline, binecuvântaţi pe Domnul, lăudaţi-L şi-L preaînălţaţi în veci! |
| 53 | Voi, toate răsadurile pământului i, binecuvântaţi pe Domnul, lăudaţi-L şi-L preaînălţaţi în veci! |
| 54 | Voi, izvoare, binecuvântaţi pe Domnul, lăudaţi-L şi-L preaînălţaţi în veci! |
| 55 | Voi, mări şi râuri, binecuvântaţi pe Domnul, lăudaţi-L şi-L preaînălţaţi în veci! |
| 56 | Voi, chiţi şi toate cele ce se mişcă în ape, binecuvântaţi pe Domnul, lăudaţi-L şi-L preaînălţaţi în veci! |
| 57 | Voi, toate păsările cerului, binecuvântaţi pe Domnul, lăudaţi-L şi-L preaînălţaţi în veci! |
| 58 | Voi, toate fiarele şi animalele, binecuvântaţi pe Domnul, lăudaţi-L şi-L preaînălţaţi în veci! |
| 59 | Voi, fiii oamenilor, binecuvântaţi pe Domnul, lăudaţi-L şi-L preaînălţaţi în veci! |
| 60 | Voi, [fiii lui] Israel, binecuvântaţi pe Domnul, lăudaţi-L şi-L preaînălţaţi în veci! |
| 61 | Voi, preoţi, binecuvântaţi pe Domnul, lăudaţi-L şi-L preaînălţaţi în veci! |
| 62 | Voi, slujitori, binecuvântaţi pe Domnul, lăudaţi-L şi-L preaînălţaţi în veci! |
| 63 | Voi, duhuri şi suflete ale drepţilor, binecuvântaţi pe Domnul, lăudaţi-L şi-L preaînălţaţi în veci! |
| 64 | Voi, cei sfinţi şi smeriţi cu inima, binecuvântaţi pe Domnul, lăudaţi-L şi-L preaînălţaţi în veci! |
| 65 | Voi, Anania, Azaria şi Misael, binecuvântaţi pe Domnul, lăudaţi-L şi-L preaînălţaţi în veci!, că El ne-a scos din locuinţa morţilor şi din mâna morţii ne-a smuls şi ne-a izbăvit din mijlocul cuptorului de flăcări şi din mijlocul văpăii ne-a izbăvit. |
| 66 | Mărturisiţi-vă Domnului, că e bun, că în veac este mila Lui! |
| 67 | Voi, toţi cei ce vă închinaţi Domnului, binecuvântaţi pe Dumnezeul dumnezeilor, lăudaţi-L şi mărturisiţi-L, că în veac este mila Lui!“ |