[ VTVechiul Testament
[ 1RgCartea Întâi a Regilor
[ Cap. 26 ]David îl cruţă încă o dată pe Saul.
1Zifiţii din ţinutul nisipos au ieşit la Saul, pe deal, şi i-au zis: „Iată, David se ascunde la noi pe muntele Hachila, faţă'n faţă cu Ieşimonul“.
2Atunci Saul s'a ridicat şi s'a dus în pustia Zif, luând cu el trei mii de bărbaţi aleşi din Israel, care să-l caute pe David în pustia Zif a.
3Saul şi-a pus tabăra pe muntele Hachila, care se află în faţa Ieşimonului, lângă drum, în timp ce David locuia în pustie. Iar David a văzut că Saul venise după el în pustie.
4Atunci David a trimis iscoade şi a aflat că, într'adevăr, Saul venise pregătit din Cheila.
5David s'a ridicat cu mare fereală şi s'a dus la locul unde dormea Saul. Acolo se afla Abner, fiul lui Ner, căpetenia oştirii sale. Saul dormea în vatra taberei b, iar poporul îşi aşternea tabăra împrejurul său.
6Şi David, răspunzând, a vorbit cu Ahimelec Heteul şi cu Abişai, fiul lui Ţeruia, fratele lui Ioab, şi a zis: „Cine va intra cu mine la Saul în tabără?“ A răspuns Abişai: „Eu voi intra cu tine“.
7Aşa că David şi Abişai s'au strecurat noaptea în tabără; şi, iată, Saul dormea adânc în vatra taberei; suliţa îi era înfiptă în pământ, aproape de cap; iar Abner şi oamenii săi dormeau împrejuru-i.
8Atunci Abişai a zis către David: „Domnul ţi l-a dat astăzi în mână pe vrăjmaşul tău; acum, eu îl voi pironi cu suliţa'n pământ dintr'o singură lovitură, fără să mai trebuiască a doua“.
9Dar David a zis către Abişai: „Să nu-l omori!; căci cine oare îşi va ridica mâna asupra unsului Domnului şi va rămâne nevinovat?“
10Şi a adăugat David: „Viu este Domnul!: dacă Domnul nu-l loveşte c, ziua morţii lui tot va veni, sau va merge la război şi va pieri.
11Pe mine însă să mă ferească Domnul să ridic eu mâna asupra unsului Domnului. Şi acum, ia-i suliţa de lângă cap şi urciorul cu apă şi să ne întoarcem“.
12David i-a luat de la cap suliţa şi urciorul cu apă şi au plecat amândoi. Şi nimeni nu i-a văzut şi nu i-a cunoscut şi nimeni nu s'a trezit; toţi dormeau, căci somn greu căzuse peste ei de la Domnul.
13Aşa că David a trecut în partea cealaltă şi s'a oprit departe, pe vârful muntelui; o bună depărtare era între ei.
14Atunci David a strigat către popor şi i-a zis lui Abner, zicând: „Oare nu-mi vei răspunde, Abner?“ Iar Abner i-a răspuns, zicând: „Cine eşti tu, care mă strigi?“
15A zis David către Abner: „Oare tu nu eşti bărbat? Şi cine este ca tine în Israel? De ce atunci nu-l păzeşti pe domnul tău, pe rege? Că unul din popor a intrat să-l omoare pe domnul tău, pe rege.
16Ce-aţi făcut voi, nu-i lucru bun. Pe Dumnezeu cel viu, că sunteţi vrednici de moarte, voi, cei ce-l păziţi pe rege, domnul vostru, unsul Domnului. Şi acum, ia vezi: suliţa regelui şi urciorul cu apă de la capul său, unde sunt?“
17Atunci Saul a cunoscut glasul lui David şi a zis: „Glasul tău este acesta, fiule David?“ Iar David a zis: „Robul tău, o, domnul meu, o, rege!“
18Şi a zis: „De ce-l prigoneşte domnul meu pe robul său? ce-am greşit? şi ce nedreptate s'a aflat în mine?
19Şi acum, să asculte domnul meu, regele, cuvântul robului său: Dacă Dumnezeu te stârneşte împotriva mea, primită să-ţi fie jertfa; dar dacă fiii oamenilor [au făcut-o], blestemaţi fie ei în faţa Domnului, căci ei m'au izgonit astăzi, aşa ca eu să nu rămân în moştenirea Domnului d, zicând: – Du-te şi slujeşte la dumnezei străini!
20Şi acum, să nu se verse sângele meu pe pământ în faţa Domnului, că a ieşit regele lui Israel să-mi caute viaţa, aşa cum ar face-o un corb de noapte prin munţi“.
21Atunci Saul a zis: „Am păcătuit! Întoarce-te, fiule David, că nu-ţi voi face nici un rău, de vreme ce viaţa mea are astăzi atâta preţ în ochii tăi! M'am purtat ca un nebun şi fără de margini am greşit!“
22Iar David a răspuns: „Iată, suliţa regelui!; să vină una din slugi şi s'o ia!
23Şi Domnul să-i răsplătească fiecăruia după dreptatea lui şi după credinţa lui! Căci Domnul te-a dat astăzi în mâinile mele, dar eu n'am vrut să-mi ridic mâna asupra unsului Domnului.
24Şi, iată, aşa cum viaţa ta s'a preamărit astăzi în ochii mei, aşa să se preamărească sufletul meu înaintea Domnului; El să mă ocrotească şi să mă scoată din tot necazul!“
25Iar Saul a zis către David: „Fii binecuvântat, fiule!; tu, cel negreşit în fapte mari şi negreşit biruitor“. Apoi David s'a dus în drumul său, iar Saul s'a întors la casa lui.