Este izvorul vieţii: Pr 4, 23.

Este sediul gândului şi al curăţiei:
Gândul şi închipuirea inimii se pleacă spre rău, din cauza căderii omului: Fc 6, 5; 8, 21.
Inimă curată: Fc 20, 5-6.
Bucura-se-va inima mea: Iş 4, 14.
Vii vor fi inimile celor care-L caută pe Domnul, în veacul veacului: Ps 21, 26.

Dumnezeu este Cel care cearcă şi cercetează inimile:
- cercetează inimile: Ps 16, 3; 25, 2; Ir 11, 20.
- le învârtoşează: Iş 4, 21; 7, 3.
- străluceşte în inimile noastre: 2 Co 4, 6.
- zideşte inimă curată în cei credincioşi: Ps 50, 10.
- caută să cunoască ascunsurile inimii: Dt 8, 2.
- întoarce inimile: 1 Rg 10, 9.
- pleacă inimile noastre spre Sine: 3 Rg 8, 58.

Hristos Se sălăşluieşte în inimile credincioşilor: Ef 3, 17.

Tăiere`mprejur este aceea a inimii, în duh, nu în literă: Rm 2, 29.

Să-L iubeşti pe Domnul, Dumnezeul tău, din toată inima ta, din tot sufletul tău şi din toată puterea ta: Dt 6, 5.

Mărturisi-mă-voi Ţie, Doamne, Dumnezeul meu, cu toată inima mea: Ps 85, 12;

Cel înţelept la inimă primeşte poruncile: Pr 10, 9.

Tablele de carne ale inimii, scrisoarea lui Hristos: 2 Co 3, 3.