FRATE

Rudenie de sânge: Fc 4, 8-10; 29, 12; Mt 4, 8.

În cadrul mentalului iudaic:
Vecinul era numit frate: Dt 23, 7; Jd 21, 6; Ne 5, 7.
orice israelit era numit frate: Ir 34, 9; Av 10.
chiar orice om: Fc 9, 5; Mt 18, 35; 1 In 3, 15.
împreună-călătorul: 2 Rg 1, 26; 2 Rg 13, 30; 20, 33.
Fratele şi căsătoria de levirat: Dt 25, 5-10; Mt 22, 24; Mc 12, 19; Lc 20, 28.

În lumina mentalului creştin:
Iubirea fratelui: Cânt 8, 1; Fc 37, 21-22; 43, 30-34; 45, 1-5; 50, 19-26.
Formulă creştină de adresare instituită de Iisus: Mt 12, 50; 25, 40; Evr 2, 11-12; şi folosită de ucenici: FA 9, 17; 21, 20; Rm 16, 23; 1 Co 7, 12; 2 Co şi de către Petru: 1 Ptr 1, 22.
Formula era folosită şi între israeliţi: Lv 19, 17; Dt 22, 1-4.

Fraţii Domnului (veri sau rude apropiate prin Iosif - vezi nota de la Mt 12, 46 şi Introducerea la Epistolele soborniceşti): Mt 13, 55; surori: Mt 13, 56; In 7, 1-10.