Rudenie de sânge: Fc 4, 8-10; 29, 12; Mt 4, 8.
În cadrul mentalului iudaic:
Vecinul era numit frate: Dt 23, 7;
Jd 21, 6;
Ne 5, 7.
orice israelit era numit frate: Ir 34, 9;
Av 10.
chiar orice om: Fc 9, 5;
Mt 18, 35;
1 In 3, 15.
împreună-călătorul: 2 Rg 1, 26;
2 Rg 13, 30;
20, 33.
Fratele şi căsătoria de levirat: Dt 25, 5-10;
Mt 22, 24;
Mc 12, 19;
Lc 20, 28.
În lumina mentalului creştin:
Iubirea fratelui: Cânt 8, 1;
Fc 37, 21-22;
43, 30-34;
45, 1-5;
50, 19-26.
Formulă creştină de adresare instituită de Iisus: Mt 12, 50;
25, 40;
Evr 2, 11-12;
şi folosită de ucenici: FA 9, 17;
21, 20;
Rm 16, 23;
1 Co 7, 12;
2 Co şi de către Petru: 1 Ptr 1, 22.
Formula era folosită şi între israeliţi: Lv 19, 17;
Dt 22, 1-4.
Fraţii Domnului (veri sau rude apropiate prin Iosif - vezi nota de la Mt 12, 46 şi Introducerea la Epistolele soborniceşti): Mt 13, 55; surori: Mt 13, 56; In 7, 1-10.