(vezi: URĂ)
Manifestarea ei faţă de aproapele este oprită prin porunca lui Dumnezeu: Lv 19, 17; Mt 5, 43-44; Lc 6, 27; Rm 12, 14; Ga 5, 20-21; Col 3, 8; 1 In 2, 9; 2, 11.
Roadele ei:
Duce la ucidere: Fc 27, 41;
Nm 35, 20;
Dt 19, 11.
Otrăveşte viaţa: Pr 15, 17.
Aduce ceartă: Pr 10, 12.
Felurile ei:
E ascunsă, de cele mai multe ori: Pr 10, 18;
26, 24;
27, 6;
Mt 26, 48-49.
Pusă de Dumnezeu între şarpe şi femeie: Fc 3, 15.
A Idumeei faţă de Dumnezeu: Iz 35.
Nimeni nu poate sluji la doi domni, căci sau pe unul îl va urî şi pe celălalt îl va iubi, sau de unul se va alipi şi pe celălalt îl va dispreţui; nu puteţi să slujiţi lui Dumnezeu şi lui Mamona: Mt 6, 24; Lc 16, 13; Iac 4, 4.
Cel ce Mă urăşte pe Mine Îl urăşte pe Tatăl Meu. De n'aş fi făcut între ei lucruri pe care nimeni altul nu le-a făcut, păcat n'ar avea; dar acum au şi văzut şi M'au urât - şi pe Mine, şi pe Tatăl Meu, dar aceasta, pentru a se plini cuvântul scris în legea lor: M'au urât pe nedrept: In 15, 23-24.