Crucea - ca instrument de tortură şi schimbarea sensului existenţei sale:
Pilat a scris vina Sa pe o tăbliţă şi a pus-o pe cruce. Şi era scris: Iisus Nazarineanul, împăratul Iudeilor: In 19, 19.
Crucea lui Hristos a fost purtată de un om numit Simon Cireneul: Mt 27, 32; Mc 15, 21; Lc 23, 26.
Căci cuvântul crucii nebunie este pentru cei ce pier; dar pentru noi, cei ce ne mântuim, este puterea lui Dumnezeu: 1 Co 1, 18.
Prin cruce, omorând în ea ura, să-i împace cu Dumnezeu pe amândoi, uniţi într'un singur trup: Ef 2, 16.
S'a smerit pe Sine făcându-Se ascultător până la moarte - şi încă moarte de cruce! Flp 2, 8.
Prin cruce biruit-a El Începătoriile şi Stăpâniile, dezbrăcându-le şi dându-le'n privelişte: Col 2, 14-15.

Crucea - ca asumare a suferinţei:
Cel ce'n locul bucuriei care-I stătea'nainte a îndurat crucea: Evr 12, 2.
Cel ce nu-şi ia crucea sa şi nu-Mi urmează Mie, nu este vrednic de Mine: Mt 8, 38; Mc 8, 34; Lc 14, 27.
„Dacă vrea cineva să vină după Mine, să se lepede de sine, să-şi ia crucea şi să-Mi urmeze Mie“: Mt 16, 24; Lc 9, 23.