ROSTIRI - Sfânta Mănăstire Dervent


Sfânta Mănăstire Dervent » ROSTIRI » Poezii » SCRISOARE CĂTRE MIHAI EMINESCU Formularul 2% ]
Abonare la
Buletinul Informativ
www.DERVENT.ro

Email:

» Dervent
» Prezentare
» Istoric
» Daruri
» Mănăstirea
» Grup Psaltic
» Album
» Biserica cea Nouă

» ROSTIRI
» Editoriale
» Ortodoxie
» Ecumenism
» Ştiri
» Bioetică
» Istorice
» Poezii
» Hărţi

» Publicaţii

» Rugăciuni
» Liturghia
» Proscomidia
» Rânduiala...
» Acatiste
» Paraclise
» Slujbe
» Alte Rugăciuni

» Cugetări

» Dicţionar

» Proiecte

» Pomelnice

» Felicitări

» Multimedia

» Donaţii
» Formular 2%

» Link-uri

» Contact
www.arhiepiscopiatomisului.ro

SCRISOARE CĂTRE MIHAI EMINESCU

[ Clasat în: Array ] [ Data Publicării: 2017-10-27 22:40:00 ]
Eugen Zainea
Sunt ani de urgie şi-i ceasul târziu,
Dezbinat, risipit ni-i astăzi poporul.
Cu durere şi jale, cu lacrimi îţi scriu,
Din zbucium adânc de suflet pustiu,
Îţi scriu ca să-ţi cer ajutorul.

E grea vieţuirea în vremi de restrişte,
E lumea'n derută şi veacul bolnav,
Voinţa incertă şi gândul trandav.
E timpul (de mult!) ca ceva să se mişte!

Trăim in minciună, murdăriţi de noroi,
Înşelaţi, ignoraţi, copleşiţi de nevoi,
Trădaţi de nevolnici, trecători voevozi
Ce n-au constiinţă, mai degrabă Irozi,

Slugi plecate cu sârg la imperii trufaşe,
Ce-i supun pe români la străine cravaşe.
Au vândut veneticilor munţi, păduri si subsolul
La Înaltele Porţi plătindu-şi obolul.

Jalnici, trişti eunuci, ce n-au nimic sfânt,
Ar vinde chiar si părintescul mormânt.
La stăpâni, mari sau mici, fiind veşnic servanţi
Români milioane i-au făcut emigranţi.

Destul umilinţă, destul resemnare!
Tiranii, mereu şi-ar dori ascultare,
Dar asta nu-i viaţă şi nu-i libertate,
Cu bogăţii şi chiar visuri furate!

E vremea să dăm iar revoltelor grai!
Neuitând cine-am fost, să'nălţăm capul iară,
Să fim iar Popor, să fim iarăşi Ţară,
Nu supus paşalac şi bicisnic alai!

Unde-s sufletul dac şi tăria străbună?
Să redescoperim demnitatea română!
O istorie fastă, minunatele datini.
Doar ne-am născut Basarabi, Brâncoveni si Muşatini!

E lumea'n derută şi veacul bolnav,
Dar noi le-am ştiut în trecut vindecarea
Şi-oricărui stăpân de pripas strâmb nărav
I-am găsit tot mereu şi la timp dezlegarea.

E drept, niciodată nu ne-a fost simplu traiul
La răscruce de drumuri şi'n cumpeni de vremi,
Dar nu ne-am trădat rădacina şi graiul.
E cazul la luptă din nou să ne chemi!

Da, e vremea să dăm iar revoltelor grai!
Astăzi slugi în bogata ţară săracă.
Din letargie trezeşte-ne, Sfinte Mihai!
Cu dangăt de clopot, cu sunet de toacă!

Suntem încă mulţi luptători, şi ne doare
Că nu mai avem un Ştefan cel Mare!
Nu putem accepta, ne roşeste obrazul
Că-l facem de râs pe Mihai Viteazul!

Adună-ne iar sub acelaşi stindard,
Român absolut, preabunule bard!
Adu-ne aminte de cine am fost,
Dă-ne iarăşi credinţă, dă-ne iarăşi un rost!

Suntem neam străvechi dăinuind pe pământ.
N-am trăit jefuind, asuprind alte neamuri.
Dar nici carne de tun şi lipsiţi de cuvânt!
Ridică din nou ale patriei flamuri!

Trimite-ne, rogu-te, duhul tău sfânt
Popor risipit din nou să unească,
Să ne dea'nţelepciune, tărie, avânt,
Romania eternă din nou să'nflorească,

În frunte cu crucea credinţei străbune
Ce ne-a îndrumat să străbatem prin vremi,
Deşteaptă pe veci consţiinte române!
Vom răspunde: Prezent! Aşteptăm să ne chemi.

Român absolut, preabunule bard,
Adună-ne iar sub acelaşi stindard!




Site-ul - Sfinţii Închisorilor
„Să ne cunoaştem trecutul!“
Acasă Dervent Rostiri Publicaţii Dicţionar Proiecte Cugetări
Pomelnice Felicitări Multimedia Link-uri Donaţii Regulament Contact