— pentru sec. XVI, cel mai de seamă este Dobromir Zugravul, cel care a pictat ansamblul original din biserica lui Neagoe, de la Argeş, şi pe cel de la Tismana. În sec. XVII, Mihail Monahul, Ianachi Zugravul ilustrează noile tendinţe în pictură, pe care le va accentua Pârvu Mutu, cel mai vestit în epocă (sec. XVII-XVIII). Pârvu Mutu, format la şcoala de pictură de la Mănăstirea Negru-Vodă, din Câmpulung-Argeş, îşi face ucenicia pe lângă pictori din Bucovina, apoi revine în Şara Românească; angajat de Stolnicul Mihai Cantacuzino, el picteză biserica Colţea, după care au urmat altele, pictate cu ucenicii săi, şi la care se mai văd şi azi medalioane cu sfinţi datând din secolul XVIII: Biserica numită „Cu Sfinţi“, sau „a Silfidelor“, Stavropoleos, Batistei, Sf. Ştefan, Mântuleasa, unde se mai păstrează pictura faţadei principale. Pârvu Mutu este cel care a adus în Muntenia „moda“ picturii exterioare a bisericilor; tot el va accentua în pictură curentul nou cu trăsături naţionale (elemente locale, lăutari, hore) şi va lăsa să pătrundă în pictură influenţe din texte apocrife, hagiografice şi folclor. Pârvu Mutu pictează mari ansamble ca cele de la Mărgineni, Filipeştii de Pădure, Posada, Călineşti, Sf. Gheorghe Nou din Bucureşti, Fundeni, Doamnei. În Ardeal, pictura exterioară a bisericilor a fost adusă de pictorii lui Brâncoveanu, care au lucrat la ctitoriile sale de la Sâmbăta şi Făgăraş. Tot în sec. XVII, un pictor bisericesc cu faimă este Constantin Zugravu, care se remarcă prin armonia culorilor, a mişcării, expresivităţii figurilor (ca de ex. scena Bunei Vestiri de la Biserica Doamnei din Bucureşti). În sec. XVIII, zugravii Preda şi Marin pictează la Horez, repictează la Cozia, Polovragi ş.a. În sec. XIX, avem pictori formaţi la şcolile Apusului, ca: Tătărăscu, N. Stoenescu, Lecca, M. Popp, Epaminonda Bucevski, pictori de şevalet care repictează bisericile Antim, Sf. Spiridon Nou, Negustori, Sf. Ecaterina din Bucureşti. În acelaşi gen pictează N. Grigorescu la Agapia şi Zamfira (Prahova) — picturi apropiate ca stil mai mult de al marilor maeştri ai Renaşterii apusene decât de stilul bizantin, ceea ce este păgubitor pentru tezaurul artistic al vechii noastre picturi. La sfârşitul sec. XIX şi începutul sec. XX, se formează un curent nou de revenire la făgaşul tradiţional al picturii noastre bisericeşti de stil bizantin românesc, care va fi reprezentat de pictorii: Belizarie, I. Mihail, Costin Petrescu, V. Damian ş.a. În acest spirit s-a format Şcoala Superioară de Artă Bisericească de pe lângă Arhiepiscopia Bucureştiului, în 1940, sub patriarhul Nicodim, unde s-au format mari pictori ca: Gh. Popescu, Olga Greceanu, Iosif Kebber, Vasu, I. Stoica ş.a., care au realizat ansambluri picturale în stil neobizantin, la biserici construite ori repictate în epoca noastră, ca: marea catedrală a Episcopiei din Constanţa, Arad, Biserica Sfinţii împăraţi din Ploieşti, Catedrala din Tg. Mureş etc.