(slv. „ieşire“)

— cuvânt ce denumeşte două momente importante din cadrul slujbei Sfintei Liturghii în Biserica Ortodoxă: Vohodul mic şi Vohodul mare. Vohodul mic sau ieşirea cu Sfânta Evanghelie (lat. introitus = purtarea solemnă a Sf. Evanghelii) se face după ce se cântă Fericirile; preotul face trei închinăciuni în faţa Sf. Mese, cu multă evlavie ia Sfânta Evanghelie şi pune în locul ei, pe antimis, Sf. Cruce; ţinând Sf. Evanghelie în dreptul frunţii, ocoleşte cu ea Sf. Masă şi iese pe uşa de nord a altarului până în mijlocul naosului, precedat de un purtător de lumină (cu lumânare sau sfeşnic), rosteşte o rugăciune, apoi se îndreaptă spre altar printre sfeşnicele împărăteşti, se opreşte în faţa uşilor împărăteşti şi, când la strană s-a terminat de cântat Antifonul III (Fericirile ori troparul), preotul înalţă Sf. Evanghelie şi zice „înţelepciune drepţi!“, apoi intră în altar, ridică crucea de pe antimis şi pune în locul ei Sf. Evanghelie. Semnificaţia acestui ritual solemn, care se săvârşeşte în timpul Liturghiei catehumenilor, este simbolică. Ea înseamnă epifania Domnului (arătarea Sa către oameni, la Botezul de la râul Iordanului, când a fost mărturist ca Fiul lui Dumnezeu de însuşi Tatăl, iar apoi începerea activităţii publice, prin propovăduirea Evangheliei). În Sf. Evanghelie, la Vohodul mic, credincioşii văd pe Hristos însuşi: „Veniţi să ne închinăm şi să cădem la Hristos.... Aliluia!“. Vohodul mare sau ieşirea cu Sfintele Daruri (gr. ἡ μεγάλη εἴσοδος; ἡ τῶν δῶρων εἴσοδος — i megali eisodos; i ton doron eisodos) înseamnă luarea cinstitelor Daruri de la proscomidiar, unde au fost pregătite (vezi şi miridele, proscomidia ), purtarea lor solemnă în mijlocul naosului, unde preotul, ţinând în mâini Sf. Potir şi Sf. Disc, precedat de un purtător de lumină, iese pe uşa de miazănoapte şi se opreşte în mijlocul naosului, cu faţa spre apus; aici continuă să facă pomenirile, cuprinse în Liturghier, binecuvintează spre răsărit şi intrând pe uşile împărăteşti în altar, depune Darurile pe Sf. Masă, în timp ce corul continuă să cânte partea a doua a Heruvicului („Ca pe împăratul...“). Vohodul mare simbolizează ultimul drum făcut de Domnul Hristos în Ierusalim, înainte de Patima Sa, jertfindu-Se pentru mântuirea neamului omenesc.