(lat. votivus = făgăduit zeilor, făcut pentru că s-a făgăduit), tablou votiv

— se numeşte (în pictura bisericească ortodoxă) tabloul zugrăvit în partea dreaptă, pe peretele interior al zidului dinspre apus al bisericii, şi care reprezintă pe ctitorul bisericii respective şi în miniatură imaginea bisericii, pe care ctitorul o ţine pe palmele sale şi o închină (o dăruieşte) Mântuitorului sau Maicii Domnului sau sfântului al cărui hram îl are (adică sfântului pe care îl are ca patron); hram se numeşte şi ziua când se serbează patronul bisericii, ziua sfântului respectiv (ex. biserica cu hramul Sf. Gheorghe sau hramul Bunavestire). În ctitoriile brâncoveneşti se vede tabloul votiv al lui Constantin Brâncoveanu, aşa cum e zugrăvit la principala sa ctitorie de la Hurez, cu întreaga familie. La bisericile moldoveneşti din sec. XV-XVI, se păstrează, alături de portretele ctitorilor domni, şi portretele de boieri şi mitropoliţi, ctitori de biserici. În pictura murală din biserici, chipurile ctitorilor sunt zugrăvite pe peretele de vest al pronaosului, pe suprafaţa lui interioară, la dreapta şi la stânga intrării în naos; mai rar le găsim şi pe pereţii de sud şi de nord ai pronaosului (ca la Hurez şi la Snagov), ori pe suprafaţa de răsărit a peretelui despărţitor, între naos şi pronaos (ca la Voroneţ).