după credinţa tradiţională, nerecunoscută însă oficial de vreun Sinod ecumenic (în care s-au fixat învăţăturile Bisericii), sunt cele 20 de categorii de păcate pentru care vor fi judecate toate sufletele, după moarte. învăţătura despre vămile văzduhului arată că tot spaţiul de la pământ la cer este despărţit în 20 de regiuni şi în fiecare regiune este un tribunal sau o vamă, unde se judecă feluritele păcate; acest tribunal este format din îngerii cei răi, care sunt vameşii. După ce sufletul se desparte de trup, stă trei zile în jurul trupului său, şi a treia zi se ridică ajutat de îngerii cei buni spre cer. În timp de 37 de zile, sufletul trebuie să treacă prin cele 20 de vămi, şi după fiecare se face suma păcatelor sau faptelor bune, care vor hotărî ridicarea sufletului la cer, lângă Creator, sau aruncarea lui în iad, unde este întunericul veşnic, plânsul şi scrâşnirea dinţilor;
această judecată se încheie la 40 de zile după moartea omului. Păcatele ce se vor judeca în cele 20 de vămi, sunt în mare, următoarele:
în vama întâi se judecă: injuriile la adresa lucrurilor sfinte (înjurăturile despre Dumnezeu, Paşti etc.) şi toate vorbele rele şi urâte, batjocuri etc.
În vama a doua se judecă minciuna cu toate formele ei: călcarea unei promisiuni, a unui jurământ, ascunderea păcatelor la spovedanie ş.a.;
în a treia vamă se judecă vorbirea de rău a cuiva, născocirea de vorbe mincinoase pentru a învinovăţi pe cineva pe nedrept, bârfirea etc;
în a patra vamă se judecă lăcomia, şi anume: îmbuibarea, beţia, desfrâul, neţinerea postului etc;
a cincea vamă judecă lenea, trândăvia;
a şasea vamă judecă pe hoţi, pe cei care sub orice formă au furat avutul sau munca aproapelui; în
a şaptea vamă se judecă setea de bani, de înavuţire, zgârcenia;
vama a opta îi judecă pe cămătari, pe toţi aceia care profită de nenorocirile oamenilor şi le iau avutul prin împrumuturi de bani cu dobândă atât de mare, că aceştia nu le mai pot plăti niciodată şi astfel pierd tot ce au avut;
vama a noua judecă nedreptăţile, înşelăciunile;
a zecea vamă condamnă invidia; păcatul mândriei e judecat în
vama a unsprezecea;
a douăsprezecea vamă judecă mânia, furia, nestăpânirea de sine, păcat greu care generează şi moartea;
vama a treisprezecea condamnă răzbunarea;
a paisprezecea vamă judecă uciderea aproapelui, crima;
vama a cincisprezecea judecă pe cei care fac vrăji, farmece;
vama a şaisprezecea judecă gândurile rele, necurate, care duc la desfrâu şi la orice faptă murdară;
vama a şaptesprezecea condamnă adulterul, curvia;
vama a optsprezecea judecă, perversiunile de orice fel, faptele incestuoase;
vama a nouăsprezecea judecă pe eretici, pe toţi acei care se abat de la dreapta credinţă a Bisericii;
vama a douăzecea judecă tirania, cruzimea, lipsa de îngăduinţă şi de milă faţă de orice om. Credinţa în vămile văzduhului nu este decât aplicarea învăţăturii despre Judecata particulară, căreia se vor supune toate sufletele după moarte. Această judecată se va face cu ajutorul îngerilor, care sunt instrumentele lui Dumnezeu; tema vămilor este ilustrată şi în pictura bisericilor ortodoxe; vezi şi
exonartex ,
Judecata ,
viaţa viitoare .