— erezie din primele veacuri, privitoare la natura omului, care susţine că omul nu este constituit din două elemente: trup şi suflet (cum învaţă Biserica), ci e format din trei elemente: trup, spirit şi suflet. Omul are astfel un suflet animal şi unul raţional, adică principiul imaterial din om e împărţit în două substanţe: suflet şi spirit (concepţie care se va regăsi şi la unii teologi protestanţi). Biserica susţine dihotomia, adică cele două naturi ale omului: trup şi suflet. Dacă unele texte din Sf. Scriptură şi Sfinţii Părinţî vorbesc uneori de suflet şi spirit ele înţeleg prin aceasta numai două funcţii ale naturii spirituale a omului, dar nu două substanţe spirituale. După doctrina creştină, sufletul este o substanţă reală, vie, imaterială şi nemuritoare, suflare din suflarea lui Dumnezeu, cum ne spune Sf. Scriptură: „Atunci, luând Domnul Dumnezeu ţărână din pământ, a făcut pe om şi a suflat în faţa lui suflare de viaţă şi s-a făcut omul fiinţă vie“ (Facerea 2, 7).