(gr. θεογονία, ἡ — theogonia = theos + gonos = Dumnezeu / zeu + generaţie)

— explicare a divinităţii; teogonii — informaţii despre toţi zeii pe care îi adoră popoarele politeiste (ex. teogonie greacă, romană, feniciană, egipteană). Hesiod (poet grec, sec. VIII î.Hr.) scrie „Teogonia“, în care expune genealogia şi filiaţia zeilor. Hesiod, contemporanul lui Homer, face o teogonie şi o cosmogonie, explicând naşterea zeilor unii din alţii şi crearea lumii. La început a fost Haosul şi Geea (pământul), Tartarul şi Eros (dragostea). Geea naşte pe Uranus (cerul) şi din acesta se nasc titanii. Din titanul Cronos şi soţia sa Rhea s-au născut zeii. Zeus, cel mai tânăr dintre zei, uzurpă tronul lui Cronos. Din Zeus se vor naşte toate generaţiile de zei şi zeiţe.