— mişcare modernistă sectară din New-Age. În Occident se vorbeşte despre o nouă religie, fără frontiere, dar şi fără revelaţie şi fără divinitate. Credinţa „rock“ produce şi exaltă un tip uman care se defineşte prin abolirea oricărei tradiţii a existenţei, un tip orgolios, golit de trăirea lui Dumnezeu Cel revelat. O religie atee, îmbrăcată într-o muzică ale cărei sunete amintesc practicile riturilor păgâne. Fenomenul rock este astăzi foarte controversat. Presa pro-rock îl acceptă, presa antirock îl detestă, confundându-l cu satanismul. Reprezentanţii lui sunt numiţi de unii, entuziaşti, de alţii nihilişti, iaralţii îl văd ca o expresie a unei libertăţi reprobabile. În articolul intitulat: „Numele Fiarei“, apărut în ziarul „România liberă“ din 12 februarie 1994 şi reprodus după „Satanismul în muzica rock“, se afirmă următoarele puncte de vedere:

1. Originea rockului satanic este în Africa, America de Sud şi India, unde există ceremonii de adorare a Satanei.
2. Aceste ceremonii, numite „woodoo“ constau în sacrificări de oameni în cimitire la miezul nopţii şi orgii sexuale.
3. De obicei, în cazul ceremoniilor „woodoo“ se bea sânge şi se mănâncă din carnea celor jertfiţi (unele formaţii fac aceasta chiar în timpul spectacolelor).
4. Rockul (curentele: trash, death, speed) este un procedeu psihologic de satanizare a tineretului, de anihilare a moralei creştine prin instigare la practici diabolice.
5. În America există azi un plan mondial de unificare cu numele „Wicca“, denumire care înseamnă „unirea magilor şi exorciştilor“. Trei intreprinderi de discuri rock se ocupă de această propagandă. Scopurile discurilor este de a distruge tot ce-i creştinesc în sufletul tineretului şi, în plus, de a distruge din interior lumea, împingând adolescenţii spre sinucidere şi violenţă.
6. Mişcarea internaţională ocultă New-Age vrea să instaleze în lume cultul Satanei, împotriva credinţei în Dumnezeu. Rockul satanic este vârful de lance al politicii New-Age.