— prolog, introducere; este numită de unii liturgişti partea de la început a slujbei Utreniei (până la „Slavă Sfintei... Treimi“), care cuprinde rugăciuni pentru autoritatea sau cârmuirea ţării, care odinioară era persoana împăratului; de aceea şi elementele care alcătuiesc această parte a slujbei amintesc de împărat (ex. Ps. 19, 10: „Doamne, mântuieşte pe împăratul...“ şi Ps. 20, 1: „Doamne, întru puterea Ta se va veseli împăratul...“). Ps. 19 şi 20 se numesc uneori şi psalmi împărăteşti. Rugăciunile pentru conducătorii ţării îşi au temeiul în Sf. Scriptură — Sf. Ap. Pavel îndeamnă în Epistola către Timotei: „... să faceţi cereri, rugăciuni, mijlociri, mulţumiri, pentru toţi oamenii, pentru împăraţi şi pentru toţi care sunt în înalte dregătorii, ca să petrecem viaţă paşnică... Întru toată cuvioşia...“ (I Tim 2, 1-2).