(de la gr. Ἡ Πεντηκοστή — I Pentikosti = Cincizecime)

— sectă numită astfel pentru că pretinde că toţi membrii ei au botezul cu Duh Sfânt şi cu foc, pe care l-au primit asemenea cu Apostolii la Cincizecime (Pentikosti, de unde îşi trag şi numele). Penticostalii se mai numesc şi tremurători din cauza simulării unor tremurături de care sunt cuprinşi sub pretinsa influenţă a Duhului Sfânt. Secta aceasta a apărut în America, la începutul sec. XX, întemeiată de baptistul Carol Perham, care a prezis o a doua pogorâre a Sf. Duh, care s-ar fi şi revărsat peste 13 persoane în ziua de 3 ian. 1911. Secta a început a se răspândi mai întâi în California şi apoi în Europa (Germania, Norvegia). Secta s-a propagat în limba română mai întâi în America, printr-o revistă redactată de un român, subtitlul „Vestitorul Evangheliei“. Acesta, Ion Budeanu, a şi tradus în româneşte mărturisirea de credinţă a penticostalilor: „Declaraţia fundamentului adevărat al Bisericii lui Dumnezeu“. Primul conducător al sectei în România a fost Ion Bodedea, din Brăiliţa, care a editat două reviste de propagandă: “Ştiinţa sfinţilor“ şi „Glasul adevărului“, precum şi o carte de cântări: „Harfa Bisericilor lui Dumnezeu“ (1930). Cu influenţe penticostale au mai apărut la noi şi alte secte care au încercat „experienţa Duhului Sfânt“ (ex. Biserica Baptistă Penticostală a Voii Libere, Biserica Penticostală Internaţională Unită, Biserica lui Dumnezeu ş.a). Doctrina acestei secte se aseamănă cu cea baptistă, dar se deosebesc prin accentul pe care îl pun pe „experienţa Sf. Duh“ şi pe glosolalie sau „vorbirea în limbi“, susţinând că limba are autonomia de a vorbi fără vreo legătură cu mintea, iar cine reuşeşte aceasta arată că s-a înălţat pe ultima treaptă de har, căci a primit „botezul Duhului Sfânt“. Penticostalii mai susţin că Duhul se manifestă în ei prin darul profeţiei şi al vindecărilor minunate.