— ceea ce ţine de activitatea pastorală, adică de activitatea de educaţie spirituală a unei parohii; un aspect constă în trimiterea unei Pastorale, scrisoare deschisă trimisă unei parohii, de către ierarhul locului, spre a fi citită credincioşilor în biserică, cu prilejul marilor sărbători creştine (Paşte, Crăciun), cuprinzând învăţături legate de sărbătoarea respectivă, precum şi salutarea duhovnicească, cu binecuvântări adresate credincioşilor. Pastorală se numeşte şi disciplina din cadrul Teologiei creştine, la care se studiază metodele şi căile prin care poate reuşi un preot să îndrumeze, să formeze şi să întărească sentimentul religios creştin în conştiinţa păstoriţilor săi, adică membrii parohiei pe care o conduce. Termenul „pastoral“ se referă şi la creaţii literare şi artistice inspirate din viaţa în mijlocul naturii. Termenul derivă de la păstor, nume dat celui ce îngrijeşte, supraveghează o turmă; simbolic, termenul s-a transformat pe plan religios, închipuindu-i pe conducătorii religioşi care păzesc, supraveghează, călăuzesc spre Dumnezeu sufletele credincioşilor, care împreună formează „turma“ Bisericii. Mântuitorul Iisus Hristos, întemeietorul Bisericii creştine, însuşi S-a numit „Păstor“: „Eu sunt păstorul cel bun. Păstorul cel bun îşi pune sufletul pentru oile sale“ (Ioan 10, 11).