polieleu
(πολυέλεος polieleos = mult milostiv)
este o cântare de laudă, din slujba Utreniei, care, la praznicele Mântuitorului şi sărbători ale sfinţilor (cu polieleu), înlocuieşte Binecuvântările învierii de duminica. La sărbătorile Mântuitorului şi ale sfinţilor, polieleul este alcătuit din versete alese din Psalmii 134 (Lăudaţi numele Domnului...) şi 135 (Lăudaţi pe Domnul că este bun...), psalmi care preamăresc în chip deosebit şi laudă milostivirea lui Dumnezeu. După fiecare verset al Ps. 135, se repetă refrenul Că în veac este mila Lui. Acest refren a dat şi numele cântării Polieleu adică Mult milostiv, multă milă. La sărbătorile Sfintei Fecioare, Polieleul este format din versete ale Ps. 44 (Cuvânt bun răspuns-a inima mea...), după care se repetă un fel de refren (pripeală), care începe cu Bucură-te... şi care reprezintă frânturi din diferite imne şi rugăciuni pentru Maica Domnului. În trei din duminicile Triodului (duminica Fiului risipitor, a Lăsatului sec de carne şi a Lăsatului sec de brânză) se adaugă la Polieleul obişnuit al sărbătorilor (adică la Psalmii 134 şi 135) şi Psalmul 136 (La râul Babilonului...), care exprimă plângerea şi nostalgia poporului evreu după Şara Sfântă, atunci când se afla în robia babiloniană, iar la creştini simbolizează plângerea pentru raiul pierdut. Un Polieleu, datând din sec. XV şi păstrat în copii, îl are ca autor pe Filotei monahul, fost mare logofăt la curtea lui Mircea cel Bătrân (sec. XIV-XV).
|