părinte
(parens,-tis = părinţi tata şi mama)
cu înţeles spiritual; formulă de adresare către un cleric (la ortodocşi şi catolici); în acest sens este folosit de creştini începând chiar din epoca apostolică. În istoria patristică a Bisericii creştine se foloseşte termenul de Părinţi pentru autorii operelor teologice care au constituit izvorul normativ al doctrinei creştine, alături de Sf. Scriptură. Astfel sunt Părinţii apostolici, numiţi aşa pentru că ei au cunoscut pe Sfinţii Apostoli, le-au urmat şi unii au auzit învăţătura chiar de la aceia. Părinţii apostolici au trăit la sfârşitul secolului întâi şi prima jumătate a secolului II. Ex.: Clement al Romei, episcop în acest oraş la sfârşitul sec. I, despre care se spune că ar fi cunoscut pe Sfinţii Apostoli Petru şi Pavel. Lui i se atribuie câteva Epistole duhovniceşti (Către Corinteni, Către Fecioare) şi un roman apostolic numit Pseudoclementinele, în care se povestesc călătoriile Sf. Petru şi despre convertirea lui Clement Romanul; Sf. Ignatie al Antiohiei, episcop aici, urmând Sfântului Petru şi care a murit ca martir la Roma în anul 107, sfâşiat de fiare, la circ, în timpul spectacolelor date în cinstea lui Traian, după biruinţa împotriva dacilor; Sf. Policarp, episcop al Smirnei, ucenic al Sfinţilor Apostoli, moare în 156, în vârstă de 86 de ani, ca martir, în vremea împăratului Antonin Piul. Şi de la el, ca şi de la Sf. Ignatie, au rămas mai multe scrisori duhovniceşti în care se subliniază doctrina de bază a creştinismului: întruparea Mântuitorul şi învierea Sa din morţi; Herma şi Papias, de la care au rămas câte o scriere; Papias a fost ucenicul Sf. Apostol Ioan. A murit ca martir în acelaşi timp cu Sf. Policarp. Părinţii bisericeşti, Sfinţii Părinţi, s-au numit din sec. IV reprezentanţii tradiţiei doctrinale a Bisericii, cei care au mărturisit cu autoritate credinţa cea adevărată. Părinte bisericesc este acela care a reflectat în opera sa doctrina Bisericii, a trăit o viaţă de sfinţenie, a fost recunoscut de toată Biserica şi a trăit în epoca patristică, adică până în secolul VIII (Sf. Ioan Damaschinul, considerat ultimul părinte bisericesc, a murit prin anul 749). Printre cei mai străluciţi Părinţi bisericeşti au fost Sf. Vasile cel Mare, Sf. Grigore de Nazianz şi Sf. Ioan Gură de Aur.
|