— expunere asemănătoare a unor probleme, teme, fapte, istorii. Se numesc Evanghelii sinoptice primele trei, scrise de: Matei, Marcu şi Luca, pentru că ei, spre deosebire de evanghelistul Ioan, redau cu acelaşi mod de înţelegere viaţa, activitatea şi învăţătura Mântuitorului, toţi trei punând accent mai mult pe omenitatea Mântuitorului. Prin ei îl putem vedea şi auzi pe Mântuitorul stând, vorbind, rugându-Se şi pătimind. Evanghelistul Ioan scrie o Evanghelie pnevmatică (înduhovnicită), în care accentul se pune pe dumnezeirea lui Hristos, pe învăţătura Sa, încărcată de simboluri, din care reiese divinitatea, atotînţelepciunea şi sensul eshatologic.