sinod
(lat. concilium, sinodus; gr. σύνοδος, ἡ sinodos = adunare)
în cadrul instituţiei Bisericii, este adunarea episcopilor (ierarhilor) în scopul de a dezbate problemele ei specifice. Problemele de doctrină şi de disciplină (canonice), care stau la baza întregii Biserici creştine, s-au fixat în răstimpul primelor opt veacuri, în cadrul celor şapte Sinoade ecumenice, numite astfel pentru că episcopii participanţi reprezentau întreaga Biserică din imperiu (şi din Răsărit şi din Apus), Sinoade pe care Biserica Ortodoxă le recunoaşte şi le respectă hotărârile. După înfiinţarea Statelor naţionale, Biserica Ortodoxă s-a organizat de sine în fiecare Stat. Astfel s-a organizat şi Biserica Ortodoxă Română, având ca for suprem Sfântul Sinod (la care participă ierarhii din toate provinciile ţării), pentru rezolvarea problemelor ei generale, de ordin spiritual, disciplinar şi administrativ, cu atribuţia de a păstra unitatea dogmatică, canonică şi a cultului, atât în Biserica Ortodoxă Română, cât şi cu Biserica Ecumenică a Răsăritului şi cu celelalte Biserici Ortodoxe. În Biserica Ortodoxă, Sinodul este compus din: patriarh, mitropoliţi, arhiepiscopi, arhierei vicari, episcopi, episcopi vicari, vicari patriarhali. Preşedinte este patriarhul. Sinodul se întruneşte în două sesiuni anuale, iar la nevoie se convoacă în sesiune extraordinară. La consfătuirile Sf. Sinod pot fi chemaţi reprezentanţi ai clerului (de mir şi mănăstiresc) şi ai învăţământului teologic.
|