situaţie de separare canonică şi de întrerupere a comuniunii liturgice între scaunul de Roma şi cel de Constantinopol, provocată de bula de excomunicare din 16 iulie 1054 pe care cardinalul Humbert o depune pe altarul Sfintei Sofii, în numele papei Leon al IX-lea (mort cu trei luni înainte), împotriva patriarhului Mihail Cerularie. La rândul sau, patriarhul ecumenic excomunică delegaţia papală prezentă la Constantinopol. Deşi în sens strict anatema din 1054 este o excomunicare personală care priveşte în mod direct cele doua scaune patriarhale, totuşi ea a afectat profund relaţiile ulterioare dintre cele doua mari părţi ale Bisericii creştine.
În Ianuarie 1964, papa Paul al VI-lea vizitează Ierusalimul, unde se întâlneşte cu patriarhul ecumenic Atenagoras I. În toamna aceluiaşi an, conferinţa panortodoxă de la Rhodos decide să se înceapă pregătirile necesare pentru deschiderea dialogului teologic pe picior de egalitate cu Biserica romană. În ajunul încheierii Conciliului Vatican II, la 7 decembrie 1965, papa Paul al VI-lea, în catedrala Sfântul Petru din Roma, şi patriarhul Atenagoras în catedrala patriarhală din Istambul, ridica în acelaşi timp anatema care dura între cele două Biserici de nouă secole. Cei doi şefi de Biserici îşi dau seama totuşi că acest gest de dreptate şi de iertare reciprocă nu este suficient pentru a pune capăt diferenţelor, cele vechi şi cele mai recente, dintre Biserica Romano-Catolică şi Biserica Ortodoxă. Practic, separarea continuă.