(νάρτθηξ, ὁ — nartix = partea de la intrare din faţă a unui templu), tinda sau pronaosul exterior

— era un vestibul zidit la faţada dinspre apus a bisericii, rezervat catehumenilor şi penitenţilor (în primele veacuri creştine). Nartica se mai numea şi „paradis“ (παράδεισος, ὁ — paradeisos), pentru că pe peretele faţadei de la intrare era zugrăvită icoana lui Adam şi Eva în rai, sugerând ideea că raiul cel pierdut se regăseşte în Biserica lui Hristos. Astăzi locul narticii l-a luat pridvorul exterior de la intrarea în biserică.