— denumire slavonă pentru epigonat sau bederniţa (de la gr. ἐπιγονάτιον — epigonation sau ὑπογονάτιον — ipogonation de la ἐπί — epi sau ὑπό — ipo şi γόνι, τό — goni = pe sau sub genunchi; lat. subgenuale); este o piesă care face parte din veşmintele specific arhiereşti şi care constă dintr-o bucată de stofă ţesută cu fir, de formă romboidală, care se atârnă la coapsa dreaptă, legându-se fie de brâu, fie de gât, cu o panglică trecută peste umărul stâng. Epigonatul sau nabederniţa este un ornat arhieresc, care se pune numai la slujirea Sf. Liturghii; când se leagă, diaconul rosteşte cuvintele „Încinge-te cu sabia ta peste coapsa ta, Puternice...“ — simbolizând „sabia Duhului, care este cuvântul lui Dumnezeu“ (Efes. 6, 17) cu care trebuie să fie înarmat arhiereul, pentru a tăia sau a combate învăţăturile greşite ale ereticilor şi ale celor care nu se supun autorităţii Bisericii. Obiectul acesta îşi are originea în şervetul purtat odinioară de arhierei, la brâu, folosit pentru a-şi şterge mâinile la diferite spălări rituale (ex. Înainte de sfinţirea darurilor, ori înainte de împărtăşire). Comentatorii liturgici i-au dat diferite interpretări simbolice: unii leagă simbolismul lui de şervetul cu care s-a şters Pilat pe mâini ca să arate că nu e vinovat de sângele lui Hristos; alţii, de şervetul cu care Iisus a şters picioarele ucenicilor şi pe care îl legase la brâu înainte de a împlini tradiţia spălării. Fiind mai mult o podoabă decât un veşmânt, episcopul dă uneori dreptul de a-l purta şi unor preoţi cu ranguri bisericeşti, care s-au distins prin merite deosebite (E.B., LG, 1994, p. 626).