Dicţionar - Sfânta Mănăstire Dervent


Sfânta Mănăstire Dervent » Dicţionar » felon Formularul 3.5% ]
Abonare la
Buletinul Informativ
www.DERVENT.ro

Email:

» Dervent
» Prezentare
» Istoric
» Daruri
» Mănăstirea
» Grup Psaltic
» Album
» Biserica cea Nouă

» ROSTIRI
» Editoriale
» Ortodoxie
» Ecumenism
» Ştiri
» Bioetică
» Istorice
» Poezii
» Hărţi

» Publicaţii

» Rugăciuni
» Liturghia
» Proscomidia
» Rânduiala...
» Acatiste
» Paraclise
» Slujbe
» Alte Rugăciuni

» Cugetări

» Dicţionar

» Proiecte

» Pomelnice

» Felicitări

» Multimedia

» Donaţii
» Formular 3,5%

» Link-uri

» Contact
www.arhiepiscopiatomisului.ro
A
B
C
D
E
F
G
H
I
Î
J
K
L
M
N
O
P
Q
R
S
Ş
T
Ţ
U
V
W
X
Y
Z

felon

(φαιλόνιο, τό, φαιλόνης, ὁ — failonio, failonis; lat. casula, paenula) sau sfita (termen vechi slav)
— este veşmântul liturgic pe care preoţii îl pun ca pe o pelerină deasupra celorlalte veşminte liturgice când slujesc Sf. Liturghie. Acest veşmânt aminteşte de toga anticilor şi mantaua sau pelerina pe care o purtau Mântuitorul şi apostolii şi era în uz general la evrei. Dispărând cu timpul din îmbrăcămintea de toate zilele, felonul a fost păstrat între veşmintele liturgice ale slujitorilor Bisericii. Ca formă, felonul liturgic a păstrat linia penulei romane, care era un fel de manta sau pelerină dintr-o singură bucată de stofă, de formă rotundă, fără mâneci, acoperind tot corpul până jos şi având la mijloc o deschizătură prin care se introducea capul. În Biserica romano-catolică, veşmântul acesta şi-a păstrat denumirea antică penula sau paenula, dar s-a modificat ca formă, fiind scurtată şi tăindu-i-se părţile laterale pentru a nu stingheri mişcările braţelor. În Biserica ortodoxă, el a rămas mai fidel formei antice, fiind scurtat numai în faţă, pentru a lăsa mâinile mai libere. Până în sec. XV, felonul a fost veşmântul de deasupra atât al preoţilor, cât şi al arhiereilor de toate gradele (episcop, mitropolit, patriarh). După cum mărturiseşte Sf. Simeon al Tesalonicului (+1429), felonul episcopal avea ca semn distinctiv drept podoabă, o cruce; al mitropoliţilor şi ai patriarhilor era făcut dintr-o stofa cu model în ţesătură sub formă de cruci, şi se numea polistavrion. Ierarhii din pictura pictura bisericească veche apar îmbrăcaţi în astfel de felon (ex. La biserica Sf. Nicolae Domnesc din Curtea de Argeş). În Biserica Ortodoxă de azi, felonul a rămas, ca veşmânt liturgic, numai pentru preoţi. Ierarhii l-au înlocuit cu sacosul (v. sacos ). Ca la toate veşmintele liturgice, la început şi culoarea felonului era albă; mai târziu a început însă a fi confecţionat şi din alte culori. În timpul Postului Mare se poartă felonul roşu, iar în Săptămâna Mare sau a sfintelor patimi, ca şi la slujbele funebre se poartă felon de culoare neagră, exprimând întristarea şi plânsul pentru Patimile Domnului. Felonul are aplicat pe spate o cruce înflorată, un chenar sau o iconiţă rotundă reprezentând chipuri sfinte (Maica Domnului, Mântuitorul ori un Sfânt). Felonul simbolizează şi mantia roşie cu care a fost îmbrăcat Hristos în timpul pătimirilor Sale. Faptul că e larg şi acoperă tot corpul simbolizează şi puterea atotcuprinzătoare a lui Dumnezeu cu care îi înveşmântă pe preoţi.


Site-ul Institutului cultural-misionar TRINITAS
Acasă Dervent Rostiri Publicaţii Dicţionar Proiecte Cugetări
Pomelnice Felicitări Multimedia Link-uri Donaţii Regulament Contact