(διάταξις, ἡ — diataxis = rânduiala sau regulile după care trebuie să se desfăşoare o slujbă bisericească)

— sau rânduiala liturgică, este titlul unei lucrări a patriarhului Filotei IV, din sec. XIV (ed. mai nouă la Pan. Trembela — Cele trei Liturghii după codicii din Atena — în gr. Atena, 1935). Această lucrare este un izvor preţios de cunoaştere a cultului creştin, cuprinzând reguli privitoare la săvârşirea cultului, la săvârşirea săvârşirea Sfintei Liturghii şi a altor sfinte slujbe. Diataxa lui Filotei face parte din rânduielile locale de slujbă, formulate de unii patriarhi constantipolitani din epoca bizantină şi neo-greacă. Acestea sunt importante pentru istoria cultului, alături de altele, care sunt: practica veche sau tradiţia nescrisă (în materie de cult), monumentele arheologice şi antichităţile bisericeşti (resturi de biserici, obiecte vechi liturgice, inscripţii, picturi religioase etc.).