(deus-dei = zeu, dumnezeu)

— sistem filozofico-religios, apărut în sec. XVII-XVIII, are ca promotori pe raţionaliştii Herbert de Cherbury, Locke, Voltaire, Diderot ş.a. Deismul recunoaşte un Dumnezeu creator, dar nu şi proniator (purtător de grijă) al lumii. Dumnezeu a creat lumea şi i-a dat legi după care se conduce de sine, fără intervenţia Creatorului. Dumnezeul deist, obiectiv, impersonal este total indiferent faţă de creaţia sa. Concepţia deistă se deosebeşte fundamental de concepţia religiei revelate, după care Dumnezeu este nu numai Creator, dar şi Părinte iubitor faţă de creaturile Sale, făcându-Se cunoscut oamenilor prin revelaţie, în diferite moduri (minuni, vise, arătări diverse, ca rugul aprins din care vorbeşte lui Moise — în Vechiul Testament — , iar în creştinism, prin întruparea Fiului Său). Înlăturând religia revelată, deismul înlătură şi toate formele ei de organizare (Biserică, cult, doctrină).