|
|
gropniţasau camera tombala
(funebră)
este, în vechile biserici moldovene (din sec. XVI-XVIII), o încăpere distinctă, aşezată între naos şi pronaos, de obicei îngustă, menită să cuprindă mormintele ctitorilor. Ea se desparte de naos şi pronaos prin ziduri masive, transversale, cu câte o singură uşă de comunicare (ex. la Neamţ, la Humor); zidurile acestea au fost suprimate la restaurarea ulterioară a unora dintre aceste biserici (ex. la biserica fostei mănăstiri Solea, din Bucovina ş.a.). La alte biserici moldovene din aceeaşi epocă, pentru adăpostirea osemintelor ctitoriceşti s-au creat firide în pereţii laterali ai naosului, firide protejate de baldachine de piatră, de stil apusean (ex. biserica lui Luca Arbore, din satul Arbore-Suceava) ori alinierea mormintelor de-a lungul pereţilor laterali ai naosului şi pronaosului (cum a procedat Ştefan cel Mare, cu mormintele strămoşilor săi din biserica Rădăuţilor ori Neagoe Basarab, în mănăstirea Curtea de Argeş).
|