cultul împăratului
consta, în imperiile antichităţii, în onoruri divine, cu rituri speciale care erau consacrate suveranului în Egiptul antic, în Asia Mică şi Persia; acest cult începuse la greci cu Alexandru cel Mare, iar la Roma s-a instaurat sub stăpânirea împăratului Octavian August. Titlul de August era un epitet religios, pe care Octavian l-a acceptat în anul 27 î.Hr., epitet care implica o consacrare, o sfinţire. Cultul imperial a constituit unul din instrumentele de unificare a provinciilor imperiulului roman. Acest cult a denaturat sub împăraţii Nero, Caligula, Domiţian, care au pretins să fie adoraţi ca zei.
|